Cum facem cel mai bun kurtos kalacs – reţeta autentică din Secuime. Secretele unui produs tradiţional delicios
0În localitatea Sântionlunca din judeţul Covasna aproape că nu există poartă la care să nu găseşti de vânzare kurtos kalacs. Localnicii au dezvăluit pentru „Adevărul“ reţeta deliciosului preparat, păstrată din generaţie în generaţie.
În micuţa localitate aflată la graniţa judeţelor Covasna şi Braşov aproape jumătate din localnici îşi câştigă existenţa din vânzarea deliciosului cozonac secuiesc.
”Prima dată secuii au început să facă acest preparat. Punem făină, zahăr vanilat, drojdie, lapte şi ouă, şi atunci o să iasă bun. Lăsăm să dospească un pic şi când e dospit punem pe lemne şi atunci punem un pic de ulei cu pensula, după aceea îl învârtim în zahăr vanilat şi îl punem pe jar până când se caramelizează zahărul. Când e caramelizat zahărul putem să punem nucă sau nucă de cocos, de obicei nucă, ăsta e adevăratul kurtos.
Aluatul nu trebuie întins foarte subţire, ci potrivit, cam un centimetru e grosimea potrivită a aluatului. Se coc pe cărbuni de lemne, alţi cărbuni nu sunt buni. Bunicii aşa au făcut, au pus două cărămizi şi între cărămizi au pus jarul şi învârteau cu mâna, acum avem aparat, ne-am modernizat, cu acumulator, şi ăla învârte”, spune Miklos Mako (41 de ani), unul din comercianţii de kurtos kalacs din Sântionlunca.
In localitatea Santionlunca, fabricarea kurtos kalacs-ului este o adevărată tradiţie - Foto Ramona Găină
Kurtosul cu nucă, cel mai căutat
Cozonacii secuieşti, spune bărbatul, au căutare atât printre clienţii români sau maghiari, cât şi printre străini din ţări precum Anglia sau Germania. Un kurtos mare, simplu sau cu nucă, se vinde cu 10 lei. Ileana Markos (63 de ani) spune că varianta cea mai căutată este cea cu nucă.
”Punem un kilogram de făină, 10 grame de margarină, 100 de militri de ulei, 3 pumni de zahăr şi 2 cuburi de drojdie, coaja de la o jumătate de lămâie. Facem aluatul, lăsăm să crească şi, când îl întindem, punem două plicuri de zahăr vanilat. Se folosesc 500 de grame de aluat la un colac, se lasă la foc cam 5 minute, încet să se prăjească, la foc mediu”, spune Ileana Markos.
Vă mai recomandăm:
Construite „pe bucăţi” în satele din jurul Gheorgheniului, mii de case de lemn au ajuns în ţări din toată Europa, la clienţi dintre cei mai pretenţioşi.
Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.
Doi soţi din Gheorgheni (Harghita) au deschis în urmă cu cinci ani o mică fabrică de sarmale. Ideea de afaceri s-a transformat într-un adevărat succes, iar „Adevărul“ vă spune povestea ei.