Chindeaua țesută la Rășinari a ajuns în America

Din mâinile pricepute ale Mariei Naiţă au ieşit în aproape 50 de ani de muncă mii de feţe de masă, ştergare sau traiste tradiţionale. Produsele făcute de ea au ajuns până în America, și decorează de asemenea și pensiuni tradiționale.

Femeia mică şi subţire e numai zâmbet, cu ochii licărind de mândrie atunci când ne arată, prin toată casa, puzderie de lucruri „făcute toate numai cu mâna mea”. De la prosoapele din bucătărie, feţele de pernă, brâiele tricolore meşteşugite, până la feţe de masă cu pretenţii, traiste tradiţionale transformate de mulţi tineri în accesorii moderne, pânză groasă, ţesută în război, pe care croitoresele o transformă în haine pentru ciobanii Mărginimii Sibiului, toate sunt muncite migălos, „năvădite în 2 iţe, în 4 iţe”, în războiul pe care îl strânge doar când vine primăvara, dă căldura şi are mai mult de lucru prin gospodărie.

Povestea începe când Maria Naiţă, acum în vârstă de 56 de ani, avea doar 8 ani şi era fascinată de munca mamei, ţesătoare cu acte în regulă la Arta Sibiului.

„Ţeseam lângă mama, şi nu ajungeam cu picioarele la podele, şi atunci mi-au făcut un război mai mic, pe măsură, de atunci am început să ţes, tot mai mult, din asta m-am hrănit”, îşi aminteşte femeia, zâmbind.

 Şi-a urmat pasiunea, a făcut curs de calificare şi a devenit filatoare cu acte în regulă, profesie pe care a practicat-o în fabrici nouă ani. A renunţat pentru a se putea ocupa cum trebuie de războiul de acasă, în faţa căruia şi-a petrecut, de atunci, zile şi uneri nopţi întregi.

“Îmi place să le văd şi să ştiu că sunt făcute de mâna mea, şi prin casă am numai lucruri făcute de mine, e un sentiment de mândrie pentru că ştiu cât de mult am lucrat la ele”, spune femeia, în timp ce mâna netezeşte un şervet împodobit cu broderie colorată făcută de mâinile ei.

Clienţi de peste ocean

S-a adaptat vremurilor, şi a plecat cu produsele prin târguri de profil, cea mai bună şansă să găseşti clienţi care încă mai apreciază lucrurile de calitate, autentice şi trainice în timp. La un astfel de târg, la Vâlcea, a dat peste români stabiliţi în America şi fascinaţi de munca ei.

Aşa a ajuns şervetul tradiţional de la Răşinari, “chindeaua”, aşa cum îi spun localnicii, în casele de peste ocean. Iar cu clienţii, mulţumiţi de marfa de calitate, s-a trezit apoi în curtea casei de la Răşinari, veniţi să cumpere şi feţe de masă ţesute frumos, în războiul vechi al bunicii.

Ştergare şi feţe de masă pentru pensiuni

Femeii i s-a dus vestea, iar mulţi clienţi o caută direct acasă, la fel cum făceau, pe vremuri, femeile cărora le ţesea în război pânză groasă, de calitate, din care îşi croiau apoi haine.

Multe pensiuni au pe mese feţe de masă şi prosoape tradiţionale, ieşite din mâinile Mariei Naiţă.

“Vine lumea acasă, mai ales cei de la pensiuni, şi dau comenzi. La o traistă lucrez cam două zile, iar la o faţă de masă, aproximativ o săptămână”, spune femeia.

Maria Naiţă are două fete, iar cea mică, Iuliana, are 22 de ani şi, spre marea ei bucurie, i-a moştenit pasiunea.

CASETA

O traistă tradiţională, făcută de Maria Naiţă, costă 25 de lei, un ştergar 50 de lei iar o faţă de masă, 100 de lei. Pentru un brâu tricolor mai gros clientul scoate din buzunar 40 de lei, iar femeia spune că obţine din vânzarea obiectelor făcute de ea, în medie, 700 de lei pe lună.