Kovari Laszlo-A lăsat Opera din Cluj pentru o catedră în Zalău
0Sătmărean la origini, profesorul Kovari Laszlo şi-a părăsit oraşul natal, Carei, la o vârstă fragedă, pentru a-şi urma destinul în muzică.
Muzica a fost şi a rămas cea mai mare pasiune a profesorului Kovari Laszlo, iar pentru această pasiune nu a făcut niciun fel de compromis. S-a mutat încă de la 12 ani în Cluj-Napoca, pentru a putea studia cu cei mai buni profesori din Transilvania. După absolvirea Conservatorului, s-a mutat în Zalău, pentru a fi mai aproape de Careiul natal, refuzând un post la Opera Română din Cluj.
Înainte de a se stabili în Zalău, Kovari a avut ocazia să rămână în străinătate, dar a revenit în ţară dintr-un „patriotism local“. „Puteam rămâne într-una din ţările occidentale pe care le-am vizitat ca membru al corului «Antifonia», în 1983. Deşi prietenii mi-au criticat decizia, eu am fost convins că doar aici, în Ardeal, e locul meu“, explică Kovari Laszlo.
Coleg de trupă cu fiica sa
În aproape trei decenii de activitate la catedră, profesorul de pian din Zalău a învăţat sute de copii să cânte la pian, dar cea mai mare satisfacţie o are ca părinte, pentru că fiica lui, Aranka, îi împărtăşeşte pasiunea pentru muzica renascentistă şi barocă. De altfel, alături de fiica lui cântă periodic la evenimentele culturale din Zalău, cel mai recent spectacol al formaţiei „Dulcis Animus“ fiind susţinut săptămâna trecută, în cadrul Festivalului Artelor
„Muza Fest“ Zalău.
Artă fără compromisuri
„Am ales să mă ocup de muzica barocă şi renascentistă şi datorită tradiţiei care a existat, până la un moment dat, în Sălaj. Principii din familia Bathory aveau, în secolul al XVII-lea, în cetatea de la Şimleu, cântăreţi de curte, veniţi tocmai din Italia. N-aş putea să fac alt gen de muzică, în pofida slabei rentabilităţi materiale a muzicii baroce. Dacă m-aş apuca de lăutărie sau de vreun alt gen comercial, ar însemna să-mi trădez propriile principii şi să-mi reneg întreaga formare profesională“, mai spune Kovari.
Chiar dacă recunoaşte că muzica barocă şi renanscentistă nu este pe placul tuturor, Kovari a încercat de-a lungul anilor să cultive gustul melomanilor din Zalău şi pentru aceste genuri muzicale. În calitate de co-organizator al Festivalului Artelor, a invitat la Zalău formaţii de muzică veche cunoscute, iar la fiecare spectacol, sălile au fost pline.
Întrebări şi răspunsuri
Ce reprezintă pentru dumneavoastră muzica barocă?
K.L.: În primul rând, este cea mai strălucită perioadă a muzicii instrumentale camerale. Este ceva deosebit. Sunt foarte fericit că muzica barocă are o revenire extraordinară în toată Europa, dar totodată trist pentru că la noi lumea e prea puţin informată.
Ce amintiri vă leagă de oraşul natal?
K.L.: Foarte multe. Acolo am primit primele lecţii de pian de la o doamnă în vârstă, Lili. Tot acolo am învăţat să cânt la chitară. Carei reprezintă scena lansării mele în lumea muzicii. Am amintiri frumoase legate de orga din biserica romano-catolică din centrul oraşului. Copilăria mea înseamnă Carei.
Ce-i place
Spune că profesia îi ocupă aproape tot timpul, dar că în tinereţe îi plăcea să colecţioneze machete de trenuleţe. O altă pasiune a pianistului este arhitectura, care merge mână în mână cu studierea istoriei clădirilor din ţară şi din străinătate, pe care le-a vizitat de-a lungul vieţii.
Ce nu-i place
Profesorului nu-i plac oamenii impasibili, indiferent de domeniul în care activează aceştia. „Pare că e o boală naţională. Trăim într-un context social şi economic greu, dar nu cred că putem rezolva ceva dacă stăm doar şi ne plângem fără a încerca, fiecare, să schimbăm ceva“, susţine pianistul.
Profil
Născut: 6 octombrie 1959, la Carei (judeţul Satu Mare)
Studii: Conservatorul „Gheorghe Dima“, Cluj-Napoca (1983)
Familie: Căsătorit, are cinci copii.