Timpano, reţeta „furată“ de un român de la un bucătar care se pretindea urmaşul lui Marco Polo. Cum se combină cinci feluri de paste în aceeaşi farfurie

Timpano este reţeta “furată” de bucătarul bănăţean Uica Mihai de la Colo, un bucătar pentru care românul a lucrat la Milano, într-un local mic, pe una din străduţele dosite ale marii metropole.

Bucătarul din Milano obişnuia să-i spunea lui Uica Mihai că această reţetă vine de pe vremea lui Marco Polo, strămoşul său pe linie maternă.

“Felul său de mâncare superlativ era Timpano, venit se zice de la Marco Polo, cel care adusese din China spaghetele şi sosul de busuioc, pe corabia sa încărcată de mătăsuri. Iar italienii, inventivi şi plini de draci au făcut din spaghete mai câteva zeci de neamuri de paste făinoase: Tagliatelle, Farfale, Rigatonne, Penne, Canelonni, Macarone şi câte şi mai câte. Grâul cu bobul dur din valea Padului dă cele mai faimoase şi mai bune paste. Iar Colo pretindea, arătându-ne hrisoave vechi şi documente cu pecete, că se trage pe linie maternă din Marco Polo şi că reţeta de Timpano se transmitea în familia lor ca un blazon autentic”, spune Uica Mihai. 

Iată, mai jos, reţeta:

“Avem nevoie de o tavă cu marginea înaltă, de formă rotundă. Şi pe ea o ungem cu ulei de măsline şi o îmbrăcăm până sus într-o foaie de aluat de pizza.

Ungem interiorul cupei de aluat cu sos de roşii şi turnăm în timpanul ce începe să prindă formă cinci feluri de paste după cum urmează:
- Rigatonni cu sos bolognese
- Tagliatele gătite cu unt, şuncă şi smântână
- Spaghetti Carbonara
- Farfale con Pesto
- Fusili cu sos de sardele şi anşoa.

Pastele trebuie aşezate în grămăjoare iar între ele se aşază felii de costiţă de porc friptă pe jeratic. Deasupra se toarnă o tigaie întreagă de ceapă călită cu mirodenii, felii de roşii, nişte felii de cârnat picant şi căţei de usturoi.

Iar capac se mai pune încă o foaie din aluat de pizza. Şi măiestria este dea da formă foilor de aluat şi de a le lipi între el în aşa încât să formeze un tot unitar.

Ei, şi timpanul acesta se coace la foc moale în cuptorul de pizza şi când devine rumen şi crocant, se scoate din tava lui şi i se dă o faţă cu sucul unor roşii zdrobite în pumn. Coptura are forma perfectă a unei tobe de fanfară şi dacă o ciocăneşti pe burtă cu degetul cârlig trebuie să sune aşijderea.

Şi atunci se taie ca lubeniţa în felii şi se pune în farfurie.

Iată cum mănânci dintr-o farfurie şi pizza şi spaghetele şi toate neamurile lor, blagoslovind numele lui Marco Polo. Şi neapărat vermut rosso băut fără să înghiţi.”