Reşiţa: Sebastian Uţă se ia la trântă cu caii putere

Medaliat cu bronz la Campionatele Europene de Lupte, sportivul reşiţean a descoperit caii putere şi a devenit un pasionat de motoare. Sebastian Uţă este un nume deja consacrat în lumea luptelor libere. Puţini sunt însă cei care ştiu că, înainte de a urca pe podiumul european, sportivul reşiţean a practicat judo.

Profil

Născut - 17 iulie 1984, la Reşiţa
Educaţie - elev în clasa a XI-a la Liceul Traian Vuia Reşiţa
Experienţă - luptător la CSŞ-CSM Reşiţa
Familie - necăsătorit


„Aveam vreo cinci ani când am intrat pentru prima dată în sala de lupte. Maestrul Ilie Ene mi-a spus însă că sunt prea mic. Adevărul este că eram firav şi nu puteam face mare lucru la vârsta aia. Mi-a spus să mai am răbdare, să mai cresc şi apoi să vin la sală. Atunci, tatăl meu m-a dus la judo, sport pe care l-am practicat până pe la zece ani”, şi-a aminteşte Sebastian.

Bronz european
Mintea i-a rămas însă tot timpul la salteaua de lupte şi abia a aşteptat să revină în sala de antrenament. „Crescusem, puteam să mă apuc liniştit de lupte, astfel că m-am dus la domnul Ene Ilie şi i-am spus că sunt gata să mă apuc de treabă. Nu mi-a fost deloc uşor la început, dar nu mi-a trecut niciodată prin cap să renunţ. Asta, chiar dacă la primul meu concurs am cam luat bătaie. Treptat, am început să-mi dau drumul, iar un an mai târziu, la un campionat naţional, am ocupat locul trei, deşi eu eram mai mic decât adversarii mei. Când am intrat la vârsta mea de concurs, am ieşit campion la copii”, a povestit sportivul. Lui Sebastian Uţă i-a plăcut atât de mult pe treapta de aur a podiumului încât a repetat figura aproape la fiecare competiţie la care a participat.
Titlul de campion al României de cadeţi nu reprezintă însă cea mai mare performanţă a luptătorului reşiţean, pentru că valoarea sa avea să-l impună în elita europeană la categoria sa de vârstă. Sebi, aşa cum îi spun prietenii, a obţinut anul trecut medalia de bronz la Campionatele Europene de lupte libere pentru cadeţi, iar la sfârşitul acestei luni, va încerca să-şi îmbunătăţească performanţa.

Nu-i place cu motorul prin oraş
Între şcoală şi antrenamente, Sebi este preocupat de motoare. „Mă pasionează motocicletele, maşinile şi sportul cu motor. Am o motocicletă, o Yamaha de 125 CC, capacitatea maximă pe care o pot conduce la vârsta de 16 ani. La anul aş vrea să-mi iau şi o maşină, să văd cum e şi pe patru roţi, nu numai pe două. Mi-aş cumpăra un Subaru, o maşină sport adevărată. Nu îmi place să merg prin oraş, pentru că e aglomerat, dar aş ieşi cu motorul sau cu maşina în afara localităţii, unde sunt mai multe viraje şi îmi pot pune talentul la încercare. Încerc însă să nu depăşesc limita, pentru a evita evenimente neplăcute, luptele fiind lucrul cel mai important pentru mine la ora actuală”, a mai spus Sebi.

Întrebări şi răspunsuri
Ce obiectiv ţi-ai fixat pentru europenele de la Zrenjanin?
Cred că anul acesta am şanse să obţin chiar titlul european. Chiar şi o medalie de orice fel ar fi un rezultat bun, dar ţintesc aurul.

Te temi de vreun sportiv anume?
Nu mi-e frică de nimeni. Cei mai mulţi dintre sportivii cu care m-am întâlnit anul trecut luptă acum la juniori. Nu-mi cunosc adversarii, dar, indiferent de numele lor, trebuie să-i înving.

Campion la copii, campion la cadeţi. Urmează titlul la juniori şi apoi la seniori?
Mi-aş dori enorm. Ar fi o carte de vizită extraordinară, care ar face cinste oricărui sportiv. Mă pregătesc pentru asta şi sper să-mi iasă.

Ce-i place
O altă pasiune de-a lui Sebastian Uţă este tunning-ul auto. „În afară de lupte şi maşini, pot să spun că mi-ar plăcea foarte mult să modific maşini, să le aranjez după gustul meu”, a adăugat luptătorul.

Ce nu-i place
„În general, nu-mi place să mă plâng. Nu suport însă manelele. Totodată, pot să spun că nu-mi plac adversarii care nu sunt fair-play, şi nici arbitrii care defavorizează prin deciziile lor un sportiv”. „Nu-mi place şcoala”, a mai spus zâmbind Sebi.