Reşiţa: PORTRET / Doru Morariu, un reşiţean care dirijează în Iaşi
0A obţinut foarte multe premii şi a cântat în la fel de multe ţări, dar se întoarce acasă cu aceeaşi mare plăcere pentru a revedea locurile copilăriei sale. Meritele faimosului dirijor Doru Morariu i-au fost recunoscute în toată ţara, dar şi peste hotare.
PROFIL
Născut - 17 noiembrie 1951, Reşiţa
Educaţie - Şcoala de muzică de la Reşiţa, Liceul de Muzică din Timişoara, Conservatorul din Bucureşti
Experienţă - Dirijor
Familie - Căsătorit, doi copii
Puţini ştiu însă că reşiţeanul este cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin, titlu pe care l-a câştigat datorită trecutului său într-unul din cele mai faimoase coruri ale judeţului, Mioriţa. Premiile greu de obţinut în perioada comunismului i-au adus bănăţeanului faimă şi o satisfacţie spirituală.
„Am pus bazele corului Mioriţa la iniţiativa mea şi a tatălui meu, împreună cu mulţi alţi prieteni. Era un cor de familie cu o deosebită importanţă pentru noi toţi“, a spus Doru Morariu. Sistemul nu i-a permis însă corului o viaţă lungă. „S-au făcut foarte mari presiuni ca să renunţăm la Mioriţa. Din păcate, asta s-a şi întâmplat în final. Totuşi, pe vremea aceea am ieşit foarte mult peste hotare ca să cântăm, lucru foarte greu de realizat“, a adăugat dirijorul.
Microbul muzicii îl are în sânge încă din copilărie. „Am început cu clarinetul şi pianul. Am studiat cele două instrumente în Reşiţa până în clasa a VIII-a. La liceu am continuat cursurile de muzică în Timişoara“, a spus dirijorul.
Piedici în calea drumului
După ce a absolvit conservatorul, tânărul avea gânduri şi planuri mari. Situaţia de atunci nu a fost foarte uşoară pentru el. „Era destul de greu să te angajezi într-un profil armonic. Nu aveam nici un dosar foarte strălucit în spatele meu pentru că tatăl meu a fost arestat politic. Chiar dacă eram bine primit peste tot, oamenii erau oarecum reticienţi“, a spus reşiţeanul.
Nu s-a lăsat păgubaş şi a rămas asistent la academia unde-şi terminase studiile în Bucureşti. O perioadă a activat la Orşova ca profesor, lucru care i-a priit tânărului muzicant de atunci.
Sufletul filarmonicii
Punctul culminant al carierei dirijorului Doru Morariu avea să se petreacă câţiva ani mai târziu, la Iaşi. Reşiţeanul a ajuns dirijorul Filarmonicii de Stat Moldova, cor pe care-l dirijează şi la ora actuală. Munca sa nu a trecut neobservată.
„Suntem chemaţi să cântăm peste tot. Foarte des mergem în Olanda, însă cea mai agitată perioadă este cea a sărbătorilor de iarnă pentru că noi cântăm şi foarte multe colinde“, a spus bănăţeanul.
Întrebări şi răspunsuri
Cât de des veniţi la Reşiţa?
Vin în fiecare an. De obicei mă duc la Gărâna, Crivaia, Văliug şi în staţiunile din împrejurimile oraşului. Aşa îmi încarc bateriile pentru o nouă perioadă agitată la muncă.
Cât de important a fost corul Mioriţa al Reşiţei?
Pe lângă faptul că a fost primul cor al judeţului, pentru mine era mai mult decât atât. Avea o valoare sentimentală pentru că lucram cu tatăl meu, cu prieteni foarte apropiaţi. Am avut voci foarte bune şi am investit foarte mult suflet în el.
Din punct de vedere financiar, credeţi că merită să mai fii om de cultură?
Aici este o problemă destul de gravă. Un om de cultură care face ceva pentru cultura românească o face mai mult din pasiune. Este ca un microb. Acum, mass-media promovează alte lucruri, mai puţin partea scrisă a presei.
Ce-i place
Îmi place să fac mâncare pentru prieteni şi în special pentru familie, şi îmi place în mod deosebit să văd cum mănâncă din ceea ce fac eu. Îmi place natura foarte mult. Obligatoriu fug aici, la Crivaia, Văliug ca să-mi încarc bateriile. Îmi plac arta, cultura şi tot ce ţine de asta.
Ce nu-i place
Lucrurile care nu-mi plac sunt total opusul celora care îmi plac. Nu-mi place răutatea, nu-mi plac oamenii care nu pot privi pe alţii în ochi. Nu suport minciuna şi nu-mi place frica şi orgoliul. Dacă te debarasezi de astea atunci poţi să te autoeduci şi să te detaşezi de toate aceste defecte.