Reşiţa: Interviu: Jurnaliştii trebuie să spună poveşti
0Peter Gross, împreună cu alţi jurnalişti, a pus bazele Facultăţii de Jurnalism din Timişoara, în 1992.
Dacă în SUA există echipamente şi laboratoare pentru studenţi, în Timişoara aceste lucruri lipsesc cu desăvârşire. Cum vedeţi această diferenţă?
Jurnalismul înseamnă a merge la locul unde se întâmplă ceva şi a scrie despre asta. Dacă înveţi să faci reportaj şi investigaţie bine, mai trebuie şi să ştii scopul pentru care o faci. Jurnalismul nu înseamnă să faci ceva ca să ai un loc de muncă. Reporterul are o responsabilitate socială. Metoda nu contează prea mult. Internetul, televiziunea, acestea sunt simple platforme.
Nu ar trebui totuşi să existe şi mijloace? Se poate face jurnalism de televiziune cu un singur televizor?
Sigur că ar trebui să aibă mijloacele prin care să exerseze tot ceea ce învaţă. Noi, în SUA, pregătim studenţii ca să facă jurnalismul pe Internet. E un alt stil, un alt mod de abordare. Dacă faci jurnalism în ziua de azi trebuie să fii foarte flexibil. Totul migrează şi gravitează în jurul webului. E ceea ce noi numim „backpack journalism”. Tot ceea ce ai nevoie nu e un aparat mare, ci un aparat de fotografiat mic, care să îţi permită să faci fotografii şi să filmezi. Jurnalismul înseamnă doar a spune poveşti, dar trebuie să ştii de ce anume spui acele poveşti. Unii cred că a fi reporter înseamnă să şi interpretezi lucrurile despre care scrii, dar nu e aşa.
Unde se situează România faţă de alte ţări, din punctul de vedere al democraţiei
Vă amintiţi când Silviu Brucan a zis că abia peste 20 de ani vor deprinde românii democraţia? Toată lumea s-a supărat pe el pentru că pronosticul era prea îndelungat. M-am întâlnit odată cu Silviu Brucan şi i-am spus: «Domnule Brucan, cred că vă înşelaţi. Este exact pe dos. Eu zic că va trebui să treacă 40 de ani în loc de 20». Şi aşa va fi! Suntem la 20 de ani distanţă acum. Multe lucruri s-au schimbat, dar transformarea nu e nici pe departe completă.