Video VIDEO FOTO Valea Lotrului văzută din dronă. Locurile unde haiducii se adăposteau pe vremuri şi-şi ascundeau comorile

Potrivit legendelor zonei, Valea Lotrului sau Valea Lotrilor a fost în vechime locul unde se adăposteau cetele de haiduci după „jafurile la drum mare” pe care le comiteau în trecătoarea din aval, la vărsarea Lotrului în râul Olt. O filmare cu drona arată zonele unde pe vremuri se ascundeau tâlharii.

Lotrii se ascundeau pe versanţii abrupţi, prin pădurile întunecoase de brazi şi fagi, ori prin văgăunile munţilor, după ce treceau culmile muntoase, împărţeau prada şi o tăinuiau în peşterile şi grotele din Munţii Lotrului şi ai Căpăţânii. 

Poveştile vorbesc despre cetele lui Breazu, Stan, Mălai, Ciungu, Petrimanu sau Voinea, de la care şi-au luat numele actualele localităţi: Brezoi, Valea lui Stan, Malaia (Mălaia), Ciunget şi Voineasa. Haiducii s-au stabilit în zonele botezate după numele lor şi şi-au întemeiat familii. Numele căpeteniilor apar în arhivele Agiei – vechea poliţie din Ţara Românească – în secolele XVII şi XVIII, şi ale armatei austriece care ocupase zona la acea vreme, în timpul domniilor fanariote. Bine organizaţi, haiducii reprezentau un permanent pericol pentru toţi cei avuţi care doreau să ajungă din Ţara Românescă în Ardeal şi invers.  De-a lungul vremurile, legendele lotrilor nu şi-au pierdut farmecul.
 

Ca să ajungi pe Valea Lotrului, vii pe o altă vale, cea a Oltului, pe drumul Naţional DN 7 sau E 81, dinspre Sibiu sau Râmnicu Vâlcea. Se poate ajunge şi de pe Transalpina dinspre Alba, Hunedoara sau Gorj. Pentru unii, Valea Lotrului începe la vărsarea râului cu acelaşi nume, în Olt, pentru alţii la obârşia (originea) Lotrului, care se presupune a fi Lacul glaciar Câlcescu (Gâlcescu).

Localităţi cu privelişti minunate sunt presărate pe tot parcursul râului care se întinde pe o lungime de 77 de km. O distanţă pe care se află mai multe cascade şi lacuri de acumulare: Câlcescu, Vidra, Brădişor, Malaia. Filmarea cu drona începe din zona Brezoi şi se opreşte la obârşia (originea) Lotrului.

Locul unde căpetenia de haiduci Breazu şi-a întemeiat familia este acum un oraş de munte cu circa 7.000 de locuitori. De aici pleacă o mulţime de trasee turistice spre Masivul Cozia, Munţii Lotrului sau ai Căpăţânii, ori spre  perlele monahale ale Olteniei şi spre vechile burguri transilvane. Unul din trasee duce până în staţiunea Băile Olăneşti, alte două la Vârfurile Vâltureasa şi Foarfeca.

Trei kilometri în amonte, la Valea lui Stan, localnicii sunt renumiţi pentru coşurile din scoarţă de copac. Puţini mai recunosc că au venit aici mânaţi de dorinţa de a se îmbogăţi cu aurul despre care se tot vorbeşte că ar fi ascuns prin zonă.

Apoi, spre Malaia (Mălaia), te întâmpină Lacul şi Barajul Brădişor, din apa căruia îşi potolesc setea vâlcenii. Peisajul taie răsuflarea oricui. Când e senin, se văd în zare culmile Masivului Şureanu. Pe la jumătatea distanţei spre Voineasa se face o bifurcaţie spre Ciunget, Lacul Petrimanu şi Cheile Latoriţei.

Numeroasele lacuri de acumulare de pe râul Lotru au făcut din zonă – cea mai mare amenajare hidrografică din România.

Vidra, lacul situat la 1.289 m altitudine, este principal rezervor al sistemului hidroenergetic Lotru. Prin tuneluri subterane de peste 150 km, sunt colectate apele lacurilor de acumulare Galbenu şi Petrimanu şi ale afluenţilor Lotrului.

Pentru a ajunge la Vidra, treci prin cea mai importantă staţiune de pe Valea Lotrului, cea mai importantă pentru că este singura amenajată de pe vremea comunismului. În acele vremuri era o populară staţiune montană. 

La Vidra, în schimb, totul a rămas împietrit ca în urmă cu aproape trei decenii. Puţini ştiu însă că Voineasa a fost atestată documentar într-un hrisov al lui domnitorului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, la 1520. 

Vechiul drum strategic construit de armata germană în Primul Război Mondial începe de prin satul Valea Măceşului, străbate Munţii Latoriţei şi se uneşte cu DN 67 C Novaci – Obârşia Lotrului – Sebeş, cunoscut astăzi sub denumirea de Transalpina. 

„Din vremuri străvechi Vâlcea a fost răscrucea”, o răscruce de drumuri, oameni şi obiceiuri, un loc din care nu putea lipsi şoseaua cea mai apropiată de „înaltul cerului”. Drumul până acolo merge paralel cu râul Lotru, care apoi se pierde printre munţi.

Staţiunea Vidra se află în locul unei vechi colonii, Colonia Puru, unde au locuit cei care au construit barajul. De la Vidra se ajunge, cum spuneam, la Obârştia Lotrului, unde îşi dau de obicei întâlnire cei care străbat Parângul, Şureanu şi Munţii Latoriţei.

O zonă părtaşă la mii de ani de istorie, o punte între ardeleni şi olteni.