„Fata cu cartea“ şi o altă faţă a diasporei la alegerile de duminică. „Organizarea a fost deficitară, dar cu ce am ajutat înjurând?“

„Fata cu cartea“ este o imagine emblematică a sutelor de mii de persoane care duminică au stat la cozi ca pe vremea regimului comunist. Doar că de data aceasta nu ca să cumpere carne, ci ca să-şi exprime opţiunea de vot, un drept garantat de Constituţie. Un drept la care, spune ea, a renunţat din cauza agresivităţii unora dintre alegători, motivată de organizarea deficitară procesului electoral în străinătate.

Se numeşte Marilena Sasu şi vine din Râmnicu Vâlcea. Este plecată în Italia de aproape două decenii şi, în adâncul sufletului, speră ca într-o zi să se întoarcă acasă. Doar că ultimele zile i-au reamintit o parte din motivele pentru care a plecat din ţară: mentalitatea problematică şi comportamentul inadecvat al unora dintre semenii noştri, indiferent de pătura socială din care provin.

„Fata cu cartea” este povestea unei românce care a decis să voteze duminică în Roma, locul de adopţie. Aşa au văzut-o toţi cei care s-au dus la secţiile de vot de la Accademia di Romania: o fată cu o umbrelă, stând cuminte la o coadă imensă, cu o carte în mână. 

Povestea din spatele unei fotografii

Cineva a apreciat imaginea şi i-a cerut voie să o fotografieze. Iar fotografia a devenit virală pe net. A apărut chiar şi într-un ziar românesc din Italia, alături de experienţele trăite în acea zi de protagonistă, pe care le-a povestit pe pagina sa de Facebook, pentru a le împărtăşi cu prietenii. Postarea descrie cele două Românii: una a oamenilor civilizaţi, mânaţi de spiritul de civism şi de bun simţ, alta a celor care s-au lăsat copleşiţi de neputinţă, de frustrări, de sentimente negative şi, sub justificarea că s-au săturat de umilinţele autorităţilor, au început să înjure, să ameninţe, să strige.

Marilena consideră că nu există scuză sau motiv pentru care să lipsească vreodată de la votare, „dreptul şi obligaţia oricărui cetăţean”. S-a „înarmat” cu o carte, după ce s-a dus prima dată la vot şi a văzut cât e coada, revenind cu bateriile încărcate: „Am mers acasă, am mâncat, mi-am luat o carte de citit şi am plecat spre secţie”.

„M-a întrebat dacă îi permit să mă fotografieze, i se părea inedit să stau la coadă să citesc”

La ora 16.00, când s-a aşezat cu umbrela la coadă, fiindcă ploua, şi-a scos cartea şi a început să citească, „pentru a nu simţi greutatea timpului”. Este momentul în care un domn a întrebat-o dacă îi permite să o fotografieze, pentru că i se părea inedit să stea la coadă la votare şi să citească „Mie mi se părea normal, indiferent ce fel de aşteptare ar fi. Aşa se explică poza preluată de mine în postare”.

La coadă, mai spune Marilena, a întâlnit oameni de toate felurile: turişti care şi-au sacrificat ziua ca să voteze, deşi în ziua următoare se întorceau în ţară, oameni veniţi în delegaţie, unii guralivi, alţii tăcuţi, unii care se aşezau la coadă mai în faţă, unii extrem de zgomotoşi: „Din când în când, dinspre secţiile de votare se auzeau sloganuri, fluierături, huiduieli, lume agitată”, toată lumea cu o singură speranţă - aceea că va reuşi să voteze.

În incinta Accademiei di Romania, lumea „a uitat efectiv de reguli”

Haosul a început după intrarea în incinta Accademiei, când lumea „a uitat efectiv de reguli”. Au apărut instigatorii, oameni care agitau mulţimea doar cât să filmeze, femei care ţipau din cauza îmbulzelii.

„Era un haos general, dar eram decisă să rezist”, povesteşte Marilena. Numai că planurile i-au fost date peste cap după ce a intrat în incinta clădirii: „A început coşmarul care a durat aproximativ 80 de minute”.

Învinsă de „realitatea din Diaspora românească”, după patru ore de stat la coadă

„La ora 20.00 au început să împingă din spate. La ora 20.15 am decis să abandonez, pentru că deja mi-era frică să nu degenereze lucrurile”. Erau vreo cinci - şase persoane, alături de instigatorul care filma doar când agita mulţumea, „ca şi ceilalţi care filmau numai când instigau, nu şi când jigneau personalul”. „Au zburat ameninţări grave şi mă gândeam că, dacă la ora 21.00 se blochează calculatoarele şi se închid urnele, iese prăpăd. În plus, începuseră să împingă din ce în ce mai mult şi, chiar dacă eram la un metru de uşa intrării în secţie, nu înaintam deloc, pentru că tot intrau pe laterale”.

Şi a renunţat, după patru ore de stat la coadă: „Am ieşit plângând şi afară am văzut că nu mai era nimeni dincolo de poartă, probabil unii abandonaseră fiind convinşi că nu vor ajunge să voteze până la ora 21, iar alţii erau deja intraţi, între sutele de oameni care se înghesuiau în curtea interioară şi la intrarea în clădire”, îşi aminteşte Marilena.

„Organizarea a fost deficitară, dar cu ce am ajutat înjurând, ameninţând şi huiduind?”

„Am plecat înfrântă de lipsa de educaţie şi civilizaţie a unora. Personalul de ordine şi pază a fost insuficient, pentru că erau alegeri şi in Italia. Nu a fost organizarea cum trebuie, de acord, a fost deficitară, dar cu ce am ajutat înjurând, ameninţând şi huiduind?“,  mai spune fata.

Deşi a plecat din zonă cu trei minute înaintea orei 21.00, după ce s-a liniştit, avea să afle ulterior că toţi cei care erau înăuntru au putut vota până la ora 23.00.

Accademia di Romania, unul din locurile unde au existat secţii de votare în Roma, este o instituţie cultural-ştiinţifică înfiinţată la propunerea lui Nicolae Iorga. Marele om de stat şi de cultură român şi-a dorit două şcoli româneşti în Roma şi Paris pentru perfecţionarea românilor din străinătate în domenii precum: filologie, arhitectură, arte plastice şi istorie.