„Cocoşul de Hurez”: în ce s-a transformat tradiţia străvechilor târguri de moşi

Horezu, Capitala Ceramicii Populare Româneşti, găzduieşte în aceste zile cel mai mare târg de profil din România – „Cocoşul de Hurez”. Istoria se scrie în fiecare an de 48 de ediţii încoace. Povestea care a dat viaţă acestui fenomen este demnă de amintit. Centrul din Vâlcea s-a transformat într-un creuzet al creaţiei ceramice româneşti, prin infinita gamă a compoziţiilor decorative şi cromatice.

În 1971, organizatorii unei alte manifestări de rezonanţă – Festivalul de Folclor „Cântecele Oltului”, au avut inspiraţia de a adăuga în programul sărbătorii cântecului, jocului şi portului popular şi o altă componentă care privea magia lutului, procesul uimitor prin care pământul prinde viaţă în mâinile fermecate ale meşterilor olari.

Trei ani mai târziu, sărbătoarea este aşezată în vatra sa firească, începând cu cea de-a patra ediţie din 1974, fiind ales ca loc pentru defăşurare – unul încărcat de legendă – cel al parcului de stejari seculari din Horezu. 

Locul în care s-a născut şi dezvoltat acest formidabil meşteşug nu este deloc întâmplător, fiindcă întreaga zonă a fost influenţată de nucleele de cultură şi civilizaţie românească din apropiere: Mănăstirile - Arnota, Bistriţa şi Hurezi. Aceste monumente ale culturii şi istoriei româneşti şi europene au transmis şi asigurat străvechiului meşteşug tradiţia şi perenitatea lor.

Cocoşul de Hurez a pornit de la tradiţia străvechilor târguri de Moşi, centrul din Vâlcea fiind unic în cadrul celorlalte vetre ceramice din ţară noastră prin faptul că meşteşugul reprezintă principala sursă de venit pentru o parte dintre localnici, unii dintre ei devenind legende, precum familiile Vicşoreanu, Mischiu, Frigură, Popa, Iorga, familii în care olăritul se predă din tată în fiu.

De-a lungul timpului, comunitatea de olari de la Horezu nu a realizat doar produse ceramice necesare în gospodăriile rurale, ci a asigurat şi nevoi ecleziastice şi chiar princiare. 

Revenind la festival, acesta a început să-şi deschidă porţile tuturor meşteşugarilor iscusiţi, inclusiv celor din centrele ceramice maghiare şi săseşti, pentru a oferi dimensiunea exactă a olăritului contemporan. 

„Cocoşul de Hurez” devine în timp o adevărată „Academie a Olarilor”, fiind în acelaşi timp o manifestare de renume în calendarul culturii naţionale. 

Satul de vacanţă „Stejari”, găzduieşte an de an un adevărat „festival al culorilor şi compoziţiilor plastice transpuse în lutul reînviat de mâinile fermecate ale meşterilor olari”, după cum aflăm chiar din istoricul pus la dispoziţie de Primăria Horezu, principalul organizator în zilele noastre.

Faima evenimentului transformat într-o „frescă a creaţiilor meşteşugurilor lutului din România” a depăşit deja graniţele ţării. În ultimii ani s-au alăturat roadelor muncii şi inspiraţiei olarilor români compuse într-un tablou complet al olăritului contemporan de la noi, centre de ceramică din întreaga lume. Anul acesta, spre exemplu, îşi vor trimite emisarii Spania, Franţa şi Italia.

Evenimentul atrage ca un magnet mii şi mii de admiratori, dar şi cunoscători ai autenticului şi tradiţionalului românesc ridicat la nivel de artă. Sunt oameni care „ştiu să distingă valoarea consacrată prin valorile certe ale artei populare şi tradiţiei multiseculare a acestui vestit meşteşug”.

La această oră, Casa de Cultură „Constantin Brâncoveanu” din Horezu găzduieşte o impresionantă galerie de artă populară contemporană, care a adunat în decenii mii de exponate unicat, mare parte din  ceramică. 

Colecţia se îmbogăţeşte permanent cu câte o piesă câştigătoare a concursului ce se organizează an de an în cadrul târgului, transformându-se „într-o corabie salvatoare a unui meşteşug multimilenar”. 

Se actualizează astfel tabloul evoluţiei ceramicii româneşti, a tehnicii de prelucrare a lutului, a personalităţii artiştilor care-şi diversifică formele şi motivele.

Există însă în fiecare an o serie de piese care nu sunt înscrise în concurs, dar care sunt la fel de preţioase sau chiar mai inedite decât cele câştigătoare, dar de care creatorii lor nu se îndură să se despartă.

Strada Olari este astăzi celebră în întreaga lume pentru că reuneşte pe metrul pătrat cei mai mulţi meşteri care modelează argila cu aceeaşi tehnică şi măiestrie ca şi străbunii lor.

De-a lungul anilor, Cocoşul a devenit un simbol pentru hurezeni, prin frumuseţea sa artistică, transformând numele în renume internaţional.