Povestea singurei statui de ceară realizate vreodată în România. Cine este intelectualul discret ilustrat în plastic
0La Ploieşti există singura statuie de ceară realizată în România, creaţie care s-a dorit a fi primul exponat al unui muzeu al figurilor de ceară din ţara noastră. Statuia îl reprezintă pe unul dintre cei mai mari intelectuali ai oraşului, autorul unui record naţional în muzeografie, elev al lui Nicolae Iorga şi profesor al lui Nichita Stănescu.
Contemporan şi totodată autor activ al celei mai mari perioade de înflorire culturală a Ploieştiului, profesorul, istoricul, publicistul şi muzeograful Nicolae Simache (1905-1972) este omagiat la Ploieşti printr-o statuie din ceară, singura de acest fel realizată în România.
Statuia, aflată la Muzeul de Ştiinţele Naturii Prahova, este atât de realistă încât, deseori, vizitatorii îl salută instinctual pe bărbatul din ceară aflat în una din încăperile muzeului, spre amuzamentul muzeografilor care s-au obişnuit cu această reacţie.
„Ideea acestei statui i-a venit în 1992 conducerii de atunci a muzeului şi a durat nu mai puţin de doi ani până la finalizare. Era o premieră, nu aveam ceară corespunzătoare şi nici metodologie. Instituţia nu-şi permitea o instalaţie de aer condiţionat cu funcţionare permanentă, care să menţină temperatura, astfel că a fost nevoie de o cercetare laborioasă pentru a crea o ceară cu calităţi vizuale bune, dar rezistentă la o gamă largă de temperaturi. Chiar dacă statuia este în mărime naturală, din ceară au putut fi realizate doar capul şi mâinile“, spune Emilia Iancu, directoarea muzueului, fostă elevă a lui Nicolae Simache.
Statuia a fost realizată de sculptorul ploieştean Arthur Hoffman, care avea în plan realizarea, în oraş, a primului muzeu al statuilor de ceară din România. Din păcate, proiectul nu a fost finalizat, din cauza lipsei de fonduri, iar statuia profesorului Simache a rămas, astfel, unica realizată în România.
În anii anteriori, statuia a fost în real pericol din cauza lucrărilor de consolidare a Palatului Culturii, care adăposteşte Muzeul de Ştiinţele Naturii. Acestea s-au întins pe o perioadă foarte îndelungată, 2002 – 2013, iar din cauza prafului rezultat şi restrângerea muzeului la doar câteva camere, improprii pentru conservarea exponatelor, condiţiile pentru conservarea statuii au fost incerte. În acea perioadă, dar şi acum, muzeografii au verificat zilnic micro-climatul din jurul statuii.
Profesorul Simache, o viaţă spectaculoasă
Elev al lui Nicolae Iorga, şi profesor al lui Nichita Stănescu, profesorul şi savantul Nicolae Simache deţine recordul naţional, cu 21 muzee şi case memoriale fondate în Prahova, dar şi în Dâmboviţa şi în Buzău. Muzeul Ceasului din Ploieşti, înfiinţat în 1963, îi era cea mai dragă creaţie, iar astăzi, acesta îi poartă numele.
O mare personalitate, profesorul Simache a fost, deopotrivă, o sursă de inspiraţie, dar şi de umor tandru. Unul dintre cele mai celebre calambururi care circula pe seama sa era o poezioară rimată, „La un colţ de stradă apare un nas/Hop şi nea Simache, după-un sfert de ceas“, aluzie la aspectul său fizic.
Statuia este realizată în mărime naturală, însă din ceară efectiv sunt doar capul şi mâinile
Toţi cei care l-au cunoscut erau fascinaţi de memoria sa formidabilă, dar şi de capacităţile de analiză, sinteză şi muncă ale profesorului. Efectiv strălucea prin vasta cultură, făcând de râs prin cunoştinţele sale academicienii vremii.
Multe altele sunt poveştile care se cunosc despre Nicolae Simache. Umbla cu ciorapii rupţi, pentru că nu punea nici un preţ pe haine, îşi dădea ultimii bani din buzunar elevilor săraci şi pentru achiziţia de piese pentru muzee.
A fost, totodată, discipolul preferat al lui Nicolae Iorga şi este cel care i-a sugerat lui Nichita, elevul său, ca, pe viitor, să renunţe la numele de scriitor Stănescu Hristea. „Ăsta este un nume de soldat mort la Mărăşeşti, n-o să te citească nimeni. Te cheamă şi Nichita, ia pune-l înainte că se izbeşte aiurea cu Stănescu şi te ţine minte lumea“, a relatat poetul acest episod.