Originile poreclei „Patria Hoţilor“, dată în trecut judeţului Prahova. Cum era denumit DN1 în urmă cu trei secole
0În anii `80 judeţul Prahova se alesese cu o poreclă deloc onorantă, folosită în special de către şoferi: „Patria Hoţilor“. Nimeni nu ştie exact originile certe ale apelativului, dar se presupune că acest supranume era inspirat de abrevierea numelui judeţului întâlnită pe plăcuţele de înmatriculare ale maşinilor.
PH de la ”Patria Hoţilor” aşa era cunoscut judeţul printre şoferii anilor '80. Puţin probabil ca în Prahova să fi existat în acei ani un număr mai mare de persoane certate cu legea faţă de restul ţării, dar totuşi se împământenise această expresie printre români.
Adevăruri istorice. Valea Prahovei, sălaşul tâlharilor
Ne place sau nu, în spatele acestei ziceri jignitoare se află un adevăr istoric. Zona Văii Prahovei era, până la începutul secolului al XIX-lea, sălaşul contrabandiştilor şi tâlharilor care atacau convoaiele de comercianţi care traversau munţii din Muntenia spre Ardeal şi invers.
Încă din secolul al XV-lea, una dintre cele mai importante căi de comunicaţii între cele două provincii româneşti era Valea Prahovei. Drumul, străbătut mai ales de poştalioane şi comercianţi, urma ruta a ceea ce astăzi numim Drumul Naţional 1. De la Câmpina, unde se afla vama, comercianţii aveau două variante de a ajunge în Ardeal. Fie urmând firul apei (râul Prahova), fie alegeau un drum mai anevoios, prin munţi, străbătând Cheile Doftanei.
Această a doua cale era greu de parcurs din cauza reliefului, mai ales atunci când carele erau încărcate, iar caii nu erau dintre cei mai puternici. Ca să evite pericolele pe timp de iarnă, comercianţii porneau la drum pe Valea Prahovei, dar în convoaie. Ştiau că în pădurile comărnicenilor (Comarnicul de astăzi) şi Sinaia se ascund bandele de tâlhari care atacau la drumul mare.
Penitenciarul Doftana
În anii 1700, drumul care mergea paralel cu râul Prahova era mai degrabă o potecă, întreruptă din loc în loc de podeţe din lemn, nesigure. În plus, relieful era accidentat şi permitea hoţilor să-şi găsească ascunzători greu de dibuit.
Astfel, DN1 de astăzi, era în urmă cu 300 de ani, cunoscut drept drumul tâlharilor sau calea hoţilor.
Abia spre finele secolului al XIX-lea, drumul Văii Prahovei a devenit interesant din punct de vedere comercial, în vremea domniei lui Al.I. Cuza. În anii 1859 - 1860 era deja construită o bună parte din actualul DN1, dar acest tronson făcea legătura între Predeal şi Comarnic şi nu era mai mare de 40 de kilometri.
Cei mai periculoşi tâlhari, aruncaţi în ocnele de sare de la Telega
Pentru că era totuşi cel mai scurt drum între Bucureşti şi Braşov, comercianţii au făcut presiuni asupra domnitorului pentru construirea unui pod peste râul Doftana, singurul impediment care le mai stătea în calea spre Ardeal.
Astfel, în anul 1862 podul din piatră de peste râul Doftana a fost inaugurat în prezenţa domnitorului Al.I Cuza. Construcţia a rezistat până în zilele noastre, dar nu mai este funcţional, fiind afectat de o viitură în anul 2014.
Ocne de sare, Telega FOTO Arhivă Gheorghe Bliga
Un alt motiv care să justifice denumirea de ”Patria Hoţilor” poate porni de la ocnele de sare de la Telega. În secolul al XIX-lea, în puţurile de sare de la Telega erau aruncaţi cei mai periculoşi infractori ai momentului, cei care aveau de ispăşit osândele cele mai grele. În anul 1851, în temniţa de la Telega se aflau 58 de osândiţi pe viaţă şi 125 temporar, conform unei documentări realizate de profesorul Gheorghe Bilga. După ce puţurile de sare au fost închise (din cauza unor inundaţii produse de infiltraţii), în 1900, la Telega a mai rămas în funcţiune doar Penitenciarul Doftana. Până să ajungă închisoare pentru deţinuţi politici (anii 50), aici erau închişi condamnaţi de drept comun.