Mantia de încoronare a Reginei Maria, unică în lume - simbolurile de pe hlamida regală, explicate de specialişti

O adevărată operă de artă din ţesătură lamé şi fir de aur, cu broderii de mătase şi cu aplicaţii de pietre semipreţioase, mantia de încoronare a Reginei Maria, care se păstrează la Castelul Peleş, are ţesute emblemele tuturor provinciilor care formau România Mare. De culoare aurie, mantia este brodată cu spice şi cu snopi de grâu, reprezentând „bogăţia principală a pământului românesc”.

Încoronarea regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, pe 15 octombrie 1922, ca suverani ai României Mari, avea să consfinţească actul de Unire de la 1 decembrie 1918. Locul ales nu a fost întâmplător, oraşul Alba Iulia având un precedent istoric: în anul 1599, în acelaşi loc, domnitorul Mihai Viteazul a unit cele trei Ţări Româneşti. Pentru ceremonia de încoronare, a fost construită Catedrala Încoronării, a cărei pictură interioară a fost executată de sculptorul Curţii Regale, Costin Petrescu, cel care este şi creatorul schiţelor pentru mantiile regale.

Întreg ceremonialul încoronării a fost fastuos, regina Maria, de sânge britanic şi rusesc, preluând mult din tradiţia bizantină. Aceasta le-a cerut tuturor doamnelor din familia regală, care făceau parte din procesiune, să se îmbrace în auriu, iar celelalte să poarte mov şi argintiu. „Nu doresc o încoronare modernă, cum ar putea avea şi altă Regină. A mea să fie în întregime medievală”, spunea suverana, potrivit muzeografilor de la Castelul Peleş.

Suveranii au asistat, mai întâi, la o slujbă religioasă celebrată de patriarhul României, Elie Miron Cristea, şi de mitropoliţii provinciilor româneşti. După terminarea serviciului divin, încoronarea a avut loc pe estrada din faţa catedralei, pentru a putea fi „văzută de întreg poporul” participant la eveniment. 

Maria în mantia de încoronoare. FOTO Guggenberger Mairovits, Sibiu

Regele Ferdinand I şi Regina Maria, îmbrăcaţi de ceremonie, purtau pe umeri mantiile ţesute din purpură şi tivite cu blană de hermină. După ce îşi aşeză pe cap coroana de oţel, cu care s-a încoronat şi primul rege al României, Carol I, Ferdinand I „aşeză apoi coroana de aur pe capul soţiei sale îngenuncheate”. Salve de tun au anunţat că primii suverani ai tuturor românilor au primit consacrarea divină a „funcţiei” lor.

“Dacă mi s-ar permite să o desenez eu însămi, aş face ceva şi mai artistic”

Mantia reginei Maria de la încoronare, se păstrează în patrimoniul Muzeului Naţional Peleş, precum şi mantia regelui Ferdinand I. Adevărate opere de artă, au fost lucrate cu mult talent artistic şi pricepere, cele două piese fiind, în genere, asemănătoare. Concepţia artistică aparţine pictorului Curţii regale, Costin Petrescu (1871 – 1954), realizată în perioada 1921 – 1922.

Este o piesă unicat, executată la comanda Casei Regale cu ocazia încoronării de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922. Hlamida reginei a fost inspirată şi executată după model bizantin, broderiile fiind realizate de Elena Niculescu Frunzeanu, directoarea Şcolii de sericicultură şi ţesătorie din Bucureşti. Broderiile au fost prezentate în cadrul unei expoziţii de ţesături, în luna iunie a anului 1921, expoziţie vizitată de Maria. „Cred că mantia va fi frumoasă şi de efect, deşi, dacă mi s-ar permite să o desenez eu însămi, aş face ceva şi mai artistic”, spunea regina.

Elementele mantiei

Potrivit muzeografilor de la Castelul Peleş, mantia este o piesă de ceremonie, din ţesătură lamé şi fir de aur, cu broderii de mătase şi aplicaţii de pietre semipreţioase, având ţesute emblemele tuturor provinciilor care formau România Mare. De culoare aurie, mantia este brodată cu spice şi snopi de grâu, reprezentând „bogăţia principală a pământului românesc”. 

Chenarul este realizat din hermină, pe toată marginea mantiei, completată spre interior cu bordură de mătase violet – cardinal brodată, lăţindu-se într-un semicerc în jurul gâtului, cu monograma reginei Maria, surmontată de coroană regală.

Pe marginea ovală se află o bordură de mătase, cu şapte însemne heraldice: stema familiei de Hohenzollern, a Munteniei, a Moldovei, a Transilvaniei, a Olteniei şi Banatului, a Dobrogei, stema familiei de Edinburgh, separate prin grupaje de spice de grâu. Pe toată suprafaţa sunt aplicate motive în formă de cruce, relatează detaliile mantiei muzeografii de la Peleş.

Mantia este păstrată la Castelul Peleş din Sinaia. FOTO peles.ro

„Mantia este copleşitoare, scria regina în Însemnări. Arăt ca acele statui ale Fecioarei care, în ţările catolice, sunt în mod special înveşmântate şi împodobite cu bijuterii în zilele de sărbători şi purtate pe străzi în procesiuni. Culoarea aurului, folosit pentru toaletă şi mantie, este absolut superbă. Lucrat pe un fond cu fir de mătase roşie are umbre splendide, ca un apus de soare. Culoarea aurului şi totul se armonizează neobişnuit de bine cu tenul meu, cu părul blond şi caracterul, în general. Sunt, desigur, a mon avantage în această ţinută dificilă şi, cum am reputaţia de a nu mă da bătută, din punctul de vedere, ca femeie, este important, pentru că această zi mare, ca regină a poporului meu, vreau ca inimile lor să bată pentru mine cu mândrie. Nu vreau să-i dezamăgesc, am această ambiţie”.

↵ Use original player

incoronarea regelui Ferdinand I si a reginei Maria

By C14radioactiv

YouTube

• 360p

← Replay

X

i

Vă mai recomandăm

Zece secrete ale Castelului Peleş. Ce au îngropat meşterii la temelia superbei construcţii din Sinaia şi cât a costat apartamentul Împăratului Franz Joseph. Castelul Peleş este considerat cea mai importantă clădire istorică din România, având caracter de unicat. Prin valoarea sa istorică şi artistică, rămâne unul dintre cele mai importante şi frumoase monumente din Europa. „Adevărul“ vă prezintă câteva secrete ale Peleşului.

FOTO Cum s-a construit Castelul Pelişor, secretele unui proiect unic comandat de Carol I. Regina Maria şi-a satisfăcut aici cele mai ascunse dorinţe. Castelul Pelişor a fost construit între anii 1899-1902, din dorinţa regelui Carol I, ca reşedinţă a principilor moştenitori. „Casa de vis“, ce îmbină elemente germane cu unele româneşti, ilustrează gusturile Reginei Maria şi crezul acesteia în materie de frumos. De altfel, întreg Pelişorul păstrează amintirea pregnantă a celei care avea să devină regina tuturor românilor, fiind şi locul în care Regina Maria a trecut în eternitate