Bărbatul devenit voluntar într-un centru de carantină unde a stat izolat 14 zile: „Mai bine fac treabă cu străinii decât cu familia“
0Ciprian, un ploieştean în vârstă de 44 de ani, care a stat în carantină, timp de două săptămâni, într-unul dintre centrele din Prahova s-a oferit să devină voluntar chiar în hotelul din zona Valea Prahovei unde şi el a stat izolat timp de două săptămâni.
Bolnav, fără un rost pe lume, cu o familie care îl primeşte cu braţele deschise doar dacă aduce bani acasă, Ciprian s-a gândit că este nevoie de o mână de bărbat în centrul de carantină unde stau izolaţi zeci de prahoveni, recent întroşi din Italia sau alte ţări, unde coronavirusul a făcut ravagii.
Oamenii cazaţi acolo nu au voie să părăsească încăperile în care sunt găzduiţi, astfel că îngrijitoarele hotelului trebuie să ducă de trei ori pe zi mâncare în dreptul fiecărei camere, să facă curăţenie şi atunci când este cazul, dezinfecţie.
”Mie îmi place să ajut, fată trebuia să mă facă mama. Am văzut eu că aici în centru sunt numai femei care îngrijesc, era nevoie şi de o mână de bărbat să care toate cutiile astea cu mâncare. Aşa că am căutat numărul directorului de la centru şi l-am întrebat dacă are nevoie de voluntari. Nu-mi trebuie bani, doar un pat unde să dorm şi m-au primit”, povesteşte Ciprian.
Bărbatul a revenit în ţară în data de 16 martie, odată cu ceilalţi români care au fugit din calea virusului ucigaş. Ciprian a lucrat timp de trei luni în Anglia, ca ajutor de bucătar la un restaurant chinezesc. A rămas fără loc de muncă, odată cu restricţiile impuse de autorităţile engleze, aşa că a fost nevoit să se întoarcă acasă.
„Familia mea nu m-a primit acasă“
”Mama mea, familia mea nu m-a primit acasă. Mi-au zis să stau în carantină, că poate sunt bolnav. Dacă îi dădeam mamei 200 de lire, mă primea cu braţele deschise. Eu şi fraţii mei, că mai am patru fraţi, când venim în ţară preferăm să stăm în altă parte pentru că dacă stăm la mama, ne ia bani de chirie. Nu am nicio relaţie cu familia mea, mai bine fac treabă cu străinii decât cu familia”, spune Ciprian.
Visul lui Ciprian era să se angajeze la un azil de bătrâni din Anglia, unde să facă ceea ce ştie el mai bine, să ajute. Ar fi fost acceptat, pentru că era nevoie de astfel de oameni, dar faptul că nu ştie limba engleză a fost un impediment.
”Mie îmi place să ajut oameni, poate şi pentru că şi eu am fost ajutat atunci când am avut nevoie. Nu am ştiut limba engleză, aşa că la azil nu m-au acceptat, dar poate reuşesc să mă angajez aici în ţară la un cămin de bătrâni, când se va termina criza aceasta”, spune Ciprian.
Deocamdată, va rămâne la centrul de carantină până la ultimul ”pacient”, aşa cum îi numeşte el pe românii obligaţi să stea izolaţi două săptămâni. Este echipat coresponzător, cu combinezon alb, mască, mănuşi şi botoşi de unică folosinţă şi nu refuză nicio sarcină ce-i este încredinţată. A înţeles că nu are voie să iasă din zona de carantină şi respectă toate regulile impuse cu sfinţenie.
„Oamenii nu înţeleg de ce muncesc fără bani“
”Oamenii sunt buni, dar ei nu înţeleg de ce accept eu să muncesc fără să cer bani. Eu nu am niciun interes, să ştiţi. Am unde să mă duc să stau, nu e asta problema, dar îmi place să ajut, pentru că am văzut că e nevoie. Ar fi trebuit să plec din carantină pe 1 aprilie şi să-mi văd de drum, dar am ales să stau aici şi aici voi rămâne până la ultimul pacient din centru”, spune Ciprian.
Deşi nu recunoaşte, Ciprian are totuşi nevoie de ajutor. Suferă de o afecţiune medicală cronică, dar până acum spune că nu l-a consultat niciun medic. Este convins că are cancer, aşa cum şi tatăl şi bunicul lui au avut.
”Toţi din familia mea au murit de cancer la stomac, tata, bunicul, cred că eu sunt următorul. Dar merg înainte nu mă las”, spune senin Ciprian.
Impresionate de gestul său, autorităţile judeţene i-au pus la dispoziţie una dintre camerele care nu erau destinate cazării persoanelor care revin din zonele „roşii“, echipamentele de protecţie necesare şi i-a făcut şi instructajul pe care Ciprian îl ştia deja din experienţa celor două săptămâni de izolare completă.
”Gestul ploieşteanului este demn de toată admiraţia, ţinând cont că vine într-o perioadă şi într-un loc unde mai toată lumea dă bir cu fugiţii”, este mesajul Prefecturii Prahova postat pe pagina oficială de Facebook.
În Prahova sunt 4.700 de persoane aflate în izolare voluntară la domiciliu şi aproxiamtiv 300 de persoane în carantină, cazate la mai multe centre.