Preot condamnat de comunişti la 6 ani de închisoare pentru că l-a sprijinit cu alimente şi bani pe un profesor fugar
0Unul dintre cei mai devotaţi preoţi din anii de după Al Doilea Război Mondial, Constantin Robea a avut mult de suferit din cauza sprijinului dat mai multor preoţi şi profesori persecutaţi de către regimul comunist. Părintele Constantin Robea a trecut între 1961 şi 1963 prin teribilele închisori Jilava şi Gherla.
Constantin Robea s-a născut pe 20 noiembrie 1913 în satul argeşean Racoviţa, în prezent cartier al oraşului Mioveni. După absolvirea Facultăţii de Teologie la Bucureşt, Constantin Robea a fost numit în 1940 preot la Parohia Otopenii de Sus, de lângă Bucureşti. Încă de când era student la Teologie, el se ataşase de comunitatea Parohiei Otopenii de Jos, unde chiar a contribuit a ridicarea unei încântătoare biserici de zid.
În 1941, părintele Robea a obţinut despărţirea filiei Otopenii de Jos de parohia Otopenii de Sus, înfiinţând astfel o nouă parohie. În 1943-1944, noua biserică a fost pictată. În 1943, părintele Constantin Robea s-a transferat la Parohia „Sfinţii Împăraţi”- Lupeasca, din cartierul bucureştean Tudor Vladimirescu. Împreună cu parohul repară şi mobilează biserica afectată de luptele româno-germane din vara anului 1944, apoi ridică o casă parohială. Î
După cum ne-a declarat profesorul de religie Valentin Ionescu, ”La 14 martie 1961, Constantin Robea a fost arestat de Securitate sub învinuirea de „uneltire contra ordinii sociale”. La percheziţie i s-au confiscat mai multe volume considerate interzise, precum: „Istoria comerţului”, de Nicolae Iorga sau „Adam şi Eva” de Liviu Rebreanu. De fapt, părintele Robea a fost pus sub acuzare deoarece îl ajutase pe „fugarul” Nicolae Popescu, profesor de limba latină în Piteşti, aceeaşi persoană care în anii 1950 solicitase sprijin material şi financiar de la mai mulţi preoţi din Bucureşti. Astfel, în ancheta dusă împotriva lui Nicolae Popescu apăruse şi numele preotului Constantin Robea”.
Părintele Constantin Robea a mai fost acuzat că săvârşise slujbe pentru unii preoţi bucureşteni aruncaţi de Securitate în închisori, precum părintele Virgil Constantinescu. În acest sens, o sursă a Securităţii dăduse un raport: „Preotul Robea pune pe credincioşi în biserică să stea în genunchi şi să se roage pentru preotul V. Constantinescu, să-l scape Dumnezeu de năpasta în care a căzut nevinovat”.
Pe parcursul anchetei, părintele Robea a recunoscut că în august 1953, în timpul mesei de prânz, a fost vizitat de o persoană pe care a invitat-o la masă la recomandarea preotului Toma Stănciulescu. Profesorul Popescu nu a rămas la preotul Robea, dar a revenit la câteva zile, primind alimente şi bani. Drept urmare, pe 13 iulie 1961, Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat pe părintele Robea la 6 ani închisoare corecţională. Din iulie 1961 şi până în ianuarie 1963, Constantin Robea a fost în arestul Ministerului Afacerilor Interne, fiind mutat apoi la penitenciarele de la Jilava şi Gherla. A fost eliberat pe 15 ianuarie 1963 de la Gherla. În martie 1963 a fost reîncadrat la Parohia Bărbătescu-Vechi, unde a mai slujit mai mulţi ani.