Povestea mănăstirii care a ars de mai multe ori, s-a dărâmat după un cutremur şi a fost refăcută ulterior
0Mănăstirea Ciocanu, din comuna argeşeană Bughea de Jos, datează din secolul al XVI-lea, fiind întemeiată de mai mulţi localnici din satul Malu. Mănăstirea are o istorie specială: a ars de mai multe ori, iar după un cutremur s-a dărâmat, fiind refăcută după 23 de ani.
Ultima parte a drumului spre mănăstirea Ciocanu, aflată la aproximativ opt kilonetri de oraşul Câmpulung Muscel, este una dificilă: trebuie parcurşi doi kilometri prin pădure, pe un drum neasfaltat. Mănăstirea Ciocanu atrage prin pictura specială şi prin însăşi istoria ei.
Mănăstirea a fost pomenită în trei hrisoave din anii 1677, 1776 şi 1827. În 1600, a devenit schit de călugăriţe, iar din 1610 a redevenit schit de călugări. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, mănăstirea a supravieţuit mai multor incendii.
După cum precizează profesorul de istorie Constantin Vasilescu, ”după cutremurul din 1802, biserica s-a prăbuşit, fiind refăcută de abia după 23 de ani, în 1825, graţie eforturilor cuviosului Neofit şi ale lui Mihai Radovici”.
Mănăstirea poartă hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, iar biserica nouă “Sfinţii Apostoli”. Ajunsă o ruină în 1922, mănăstirea Ciocanu a fost refăcută şi repictată în 1932 de către arhimandritul Nicandru Manu, acesta construind cu zeci de oameni o biserică nouă lângă construcţia veche.
Mai trebuie spus că în incinta bisericii se află o piatră funerară ce datează de mai bine de patru secole, din anul 1610.