Povestea emoţionantă a pensionarului care vinde flori în versuri ca să îşi ajute nepoţii: „Fac naveta aproape zilnic pentru a vinde câteva buchete“

De aproape 16 ani, un pensionar din oraşul argeşean Ştefăneşti vinde flori în versuri în centrul Piteştiului. Anton Şulu (65 de ani) are o pensie mică, de 970 de lei şi spune că vinde flori ca să îşi ajute cei trei nepoţi.

Indiferent de vreme, Anton Şulu vine aproape în fiecare zi de la Ştefăneşti la Piteşti: ”Fac naveta aproape zilnic pentru a vinde câteva buchete”. Clienţii sunt abordaţi printr-o metodă inedită. Anton Şulu încearcă să vândă fiecare buchet spunând versuri. Înainte să stăm de vorbă l-am surprins spunându-i unei adolescente machiate strident care stătea cu mâinile în buzunare: ”Doi lei buchetu'/La fetiţa zâmbitoare/Cu mânuţe-n buzunare/Care vrea să ia o floare”. Fata a zâmbit auzind versurile, însă i-a refuzat oferta. ”Nu-i nimic, trebuie să te aştepţi şi la refuzuri, asta e viaţa. Important e să nu îţi pierzi zâmbetul şi optimismul”, spune Anton Şulu.

L-am întrebat de unde i-a venit ideea să vândă flori spunând versuri: ”Mi-a plăcut să spun de toate, mi-a plăcut zona literară. Eminescu şi Coşbuc sunt printre poeţii mei preferaţi, îmi plac mult şi catrenele”. Anton Şulu are trei nepoţi şi ne spune că vinde flori şi ca să îşi ajute nepoţii: ”Pensia e mică, de doar 970 lei, vând flori ca să-i mai ajut cu ce pot”. A lucrat peste 33 de ani la fabrica de micromotoare din Piteşti, într-o secţie grea, la Turnătorie. Când s-a pensionat, i-au greşit punctajul, a făcut acţiune în instanţă şi a câştigat. Însă nu a primit banii ce i se cuveneau încă retroactiv nici acum.

Ne întrerupem dialogul, deoarece Anton Şulu a ochit o mămică ce se apropie de el: ”Uite mama zâmbitoare/Vine-ncoa să ia o floare”. Surprinsă şi deopotrivă amuzată, femeia se opreşte, scoate două bancnote de câte un leu şi ia un buchet.

După alte câteva minute, o bunică cu un nepot înalt trece pe lângă noi. Anton Şulu schimbă strategia şi îl abordează pe nepot: ”Ia o floare lui mamaie/C-a făcut nepotul mare”. Fără succes. Nepotul şi bunica nu fac nici măcar o grimasă şi trec impasibili mai departe.

Pe timp de iarnă, Anton Şulu cumpără florile de la o piaţă en gros din Bucureşti. La Ştefăneşti, unde locuieşte, are o grădină plină de narcise. Primăvara, strânge zeci de buchete şi vine cu ele la Piteşti să le vândă. Şi aproape în fiecare zi stă cel puţin patru ore în centrul oraşului, vânzând flori în versuri.

Cele mai bune zile de vândut flori sunt de Ziua Îndrăgostiţilor, de 1 şi 8 Martie, de Paşte, precum şi perioada dintre Crăciun şi Revelion. ”Atunci merge cel mai bine. Într-un an, în cele trei zile de Paşte, am făcut şi 1.000 lei în total. A fost chiar neaşteptat de bine atunci, parcă în 2010 dacă nu mă înşel. De 1 şi 8 Martie, câştig în jur de 100 de lei într-o zi”.

E timpul să îl las pe Anton Şulu să încerce să abordeze noi clienţi. Şi de abia fac câţiva paşi că îl aud spunând unui tânăr care îşi ţine prietena de mână: ”Ia-i buchetul la iubită/Să se simtă fericită/Floarea e o bucurie/De când lumea, nu se ştie?”.