Piteşti: Muncesc la bătrâneţe pentru că nu le ajunge pensia

Pentru 5-6 lei pe zi, pensionarii stau o zi întreagă în piaţă. Au muncit toată viaţa şi în loc să aibă traiul asigurat acum la bătrâneţe, pensionarii argeşeni muncesc şi la 70 de ani. Măsura reducerii pensiilor cu 15% i-a determinat pe unii să vândă în pieţe, iar pe alţii să caute prin gunoaie pentru a avea ce mânca.

Bătrâneţea a devenit o pacoste pentru pensionarii argeşeni. Răpuşi de boli, aceştia se văd acum obligaţi să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta.
După ce au muncit o viaţă întreagă la CAP sauîn industrie, cu mâinile pline de bătături, nici la bătrâneţe nu au parte de un trai uşor.
 Răsplata pentru munca lor de-o viaţă, şi aşa mică, este acum redusă cu 15%, pentru a reduce criza. În această situaţie, bătrânii se văd nevoiţi să revină la muncă.

Pieţele din Piteşti sunt pline de pensionari care stau la tarabe cât e ziua de lungă, fie că e ger de crapă pietrele, plouă sau sunt peste 30 de grade. Unii dintre ei vin cu puţinele zarzavaturi pe care le-au plantat în grădina din curtea casei, cu ouă, brânză sau lapte şi îşi iau de la gură pentru a mai câştiga un leu în plus pe care îl dau apoi pe medicamente. Alţii, care n-au nici palma aia de pământ, muncesc cu ziua la ţărani şi stau în pieţe să le vândă zarzavaturile.

“Nu mai rămâi cu nimica în mână”
Este şi cazul Mariei Preda, de 62 de ani, din Piteşti. Am găsit-o pe femeie la o tarabă cu zarzavaturi, în Piaţa Traian, unde stă de când se crapă de ziuă până se întunecă. Măsura reducerii pensilor o nemulţumeşte terebil şi spune că a fost nevoită să muncească şi la vârsta aceasta din cauza lipsei banilor.

“Am 500 de lei. Nu mai rămâi cu nimica în mână. Plătesc întreţinerea şi medicamentele, dau 200 de lei pee le pentru că sunt bolnavă de inimă. Altfel nu mă mai băgam la o doamnă să-i vând zarzavaturile de la ţară în piaţă. Îmi mai dă şi mie alimente, 5-6 lei pe zi bani şi vin când pot.”, povesteşte Maria Preda.

“Poate să fur ca să pot să trăiesc”
La două tarabe de tanti Maria, o altă bătrână vinde şi ea zarzavaturi, angajată cu ziua de ţăranii care cultivă legume. La 73 de ani, în loc să se bucure de nepoţi şi să le tricoteze hăinuţe sau să stea comod la televizor, femeia vinde în piaţă. “La 350 de lei cât am eu pensia, ce să fac...Am blocul de plătit, facturi, medicamente. Sunt bolnavă de inimă şi numai pastilele mă costă 600 de lei pe lună. Nu mai rămân cu niciun ban. Mai ajut şi eu femeile de la ţară, când mai au treabă şi mai strâng un ban. Poate să fur, să sparg sau să dau la cineva în cap ca să pot să trăiesc şi eu...”, spune amărâtă Maria Fână, de 73 de ani.

Mâncarea – resturile din piaţă
În spatele unor tarabe, un bătrân scotoceşte printre gunoaie. Vânzătorii din piaţă îl cunosc de mult timp şi îl mai ajută din când în când, cum pot şi ei. Constantin Nicolescu, de 67 de ani, este din comuna Băbana şi suferă de nu mai puţin de şapte afecţiuni, cele mai grave fiind diabet, artroză şi probleme cu prostata. A lucrat toată viaţa la Cooperativa de Consum şi acum la bătrâneţe trăieşte dintr-un ajutor social de 125 de lei, care nici pe acela nu-l primeşte la timp. Pentru a avea ce pune pe masă, bătrânul scotoceşte prin pieţe după resturi de zarzavaturi, Frunze de ceapă sau foi de salată pe care ţăranii le aruncă.

“Trăiesc din ajutorul social de 125 de lei pe lună. Trebuia să-l iau pe 15 şi ne-au spus de la primărie că ni-l dau pe 24 mai. Am mai luat banii pe ajutorul de lemne, în martie abia. Dau pe fiecare lună peste 600 de lei pe medicamente. Sunt dator peste 100 de milioane la o fată din Italia. Adun de la gunoaie foi de ceapă ca să am ce mânca. Uneori îmi mai dau şi oamenii din piaţă.”, spune cu ochii în lacrimi bătrânul.

“Ne ia sufletul”

La un colţ de bloc, la ghena de gunoai, o femeie scotoceşte prin tomberoane. La prima vedere nu pare a fi un om al străzii şi după ce stăm de vorbă cu ea, ne dăm seama că a fost o femeie muncitoare la viaţa ei, o adevărată doamnă, după felul cum vorbeşte. Bătrâneţea şi neajunsurile au adus-o însă în pragul sărăciei.

“Grea viaţă. Ne ia sufletul. Suntem bolnavi, plătim gaze, întreţinere. Am 700 de lei pensia, dar n-au valoare, nu mai rămân cu nimic. Dau şi 1600-2000 de lei pe lună pe medicamente. Am diabet, am probleme cu tensiunea. La bătrâneţe s-au adunat multe probleme. Nu se gândesc la suflarea de oameni, taie în carne vie. Facem economie mai ales la mâncare”, oftează Ioana Alexandru, de 70 de ani.