Paşii de urmat pentru a reconstitui vechimea în muncă când fostul angajator nu mai există. Decizia care face lumină
0Persoanele care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, dar sunt interesate să stabilească această vechime au deschisă calea unei acţiuni în justiţie. O decizie a ÎCCJ a stabilit cine poate fi dat în judecată atunci când fostul angajator nu mai există.
Desfiinţarea fostului angajator ca urmare a lichidării (îndeosebi când vorbim de perioada anterioară anului 2001) dă bătăi de cap angajaţilor ajunşi acum la vârsta pensionării, care nu ştiu, în aceste condiţii, cine le-ar mai putea furniza actele necesare pentru dovedirea vechimii în muncă, astfel încât să poată beneficia de dreptul la pensie.
Soluţia este în justiţie, dar nu toată lumea ştie pe cine să dea în judecată pentru a obţine aceste acte.
„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, în cazul existenţei documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acţiuni în realizare – obligaţie de a face – având ca obiect obligarea deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă”, explică, pentru „Adevărul“, avocatul Raluca Cârstea (Legal-Land).
Pe cine dai în judecată
Nici practica instanţelor de judecată nu este unitară când vine vorba de stabilirea persoanei pe care angajatul o poate acţiona în instanţă pentru a cere reconstituirea vechimii în muncă sau constatarea încadrării activităţii într-o grupă de muncă. Există acţiuni promovate, după caz, împotriva lichidatorului judiciar, împotriva angajatorului radiat, împotriva caselor judeţene de pensii sau împotriva celui care a preluat arhiva fostului angajator. Sunt instanţe care au admis acţiunile formulate astfel, dar şi instanţe car le-au respins, considerând că cei enumeraţi fie au, fie nu au, calitate procesuală în acest sens.
Totuşi, din cauza existenţei unei practici neunitare, ÎCCJ a trebuit să stabilească cine are calitatea de a putea fi chemat în judecată atunci când fostul angajator nu mai există. A făcut-o prin Decizia 2/2016, publicată în Monitorul Oficial 263 din 7 aprilie 2016.
ÎCCJ a decis că atunci când angajatorul a fost lichidat, radiat şi nu există acte din care să rezulte raporturile de muncă, cel interesat să-şi reconstituie vechimea în muncă poate chema în judecată casa de pensii, pentru că aceasta este cea care poate emite deciziile de pensie în baza datelor care certifică stagiile de cotizare, iar hotărârea judecătorească prin care se recunoaşte vechimea este un astfel de document.
Când astfel de acte există, însă cel interesat nu deţine dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, îl poate acţiona în instanţă pe deţinătorul arhivei pentru a-i elibera adeverinţa necesară. Instanţa îl poate obliga pe acesta să elibereze o adeverinţă constatatoare a raportului de muncă.
Angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători de corectitudinea conţinutului adeverinţelor pe care le eliberează în vederea stabilirii drepturilor de pensie.