Mânăstirea cu cel mai vechi clopot din Ţara Românească. „Un ofiţer german a descifrat inscripţia şi l-a salvat“
0În vestul judeţului Argeş, pe malurile râului Cotmeana, în localitatea cu acelaşi nume, se află un impresionant ansamblu feudal, alcătuit din biserică, clopotniţă şi ziduri de incintă construite pentru apărare, care atrage anual mii de pelerini din ţară şi din străinătate.
Considerată a fi una dintre cele mai vechi vetre monahale din Ţara Românească, Mânăstirea Cotmeana este datată, după ultimele cercetări, din anul 1292. Radu I, domnitorul Ţării Româneşti, ridică aici o biserică de lemn, care va arde. Ulterior, Mircea cel Bătrân construieşte, în acelaşi loc, între 1387 şi 1389, o biserică de zid cu hramul Buna Vestire. Biserica a fost restaurată în 1711 de către Constantin Brâncoveanu.
"Radu I - Tatăl lui Mircea - a domnit între 1377-1383. Lui îi este atribuită ctitoria. 1292 este deja în vremea lui Radu Nigru Voivod. Ceea ce nu este imposibil. Şi despre Tutana se spune că a fost ctitorită întâia oară în vremea lui Radu Nigru Voivod", explică, pentru Adevărul, Ştefan Dumitrache, fost director al Muzeului Municipal Curtea de Argeş.
"Germanii au confiscat toate clopotele”
Ansamblul feudal de la Cotmeana este alcătuit din biserică - lăcaş care păstrează portretele lui Mircea cel Bătrân şi Petru Cercel, zidurile de incintă construite pentru apărare şi clopotniţă. Aici se găseşte cel mai vechi clopot din Ţara Românească dăruit mânăstirii de Jupan Dragomir, în anul 1385.
"În timpul Primului Război mondial, germanii au confiscat toate clopotele din zona ocupată şi le-au retopit. Cel de la Cotmeana a avut şansa să ajungă pe mâinile unui ofiţer german, profesor de slavonistică, ce a descifrat inscripţia şi, impresionat de vechimea lui, l-a salvat. Astfel că a rămas cel mai vechi clopot de la sud de Carpaţi. Poate au fost şi altele, dar nu au avut norocul să fie găsite de un specialist în slavonă", mai spune, pentru „Adevărul”, Ştefan Dumitrache.
La Cotmeana, se află Icoana Maicii Domnului pe care mii de pelerini o consideră făcătoare de minuni, obiect de cult la fel de vechi ca şi mânăstirea ce a adăpostit comori impresionante.
"Săpăturile arheologice de aici au scos la iveală şi un tezaur de monede de aur şi formaţiuni ornamentale din teracotă expuse în prezent la Muzeul Judeţean Argeş. Considerată <<"bătrâna doamnă a mânăstirilor valahe>>, Mănăstirea Cotmeana impresionează prin liniştea ce o înconjoară, prin adevărurile istorice, dar şi prin legendele ce s-au ţesut de-a lungul anilor", se arată în prezentarea făcută monumentului istoric de CJ Argeş.
Mărturii istorice
Lăcaşul este considerat un adevărat monument istoric medieval reprezentativ arhitectural pentru spaţiul muntenesc din secolul al XIV-lea. Faţadele sunt construite din cărămidă, iar decoraţiunile mânăstirii sunt realizate în stilul bizantino-balcanic specific secolelor XIII - XIV.
"Mânăstirea Cotmeana a fost pentru prima oara atestată documentar în acelaşi hrisov din 20 mai 1388 al lui Mircea cel Bătrân prin care a fost atestat şi Piteştiul, hrisov prin care mânăstirea mai primea o moşie", explică, pentru Adevărul, jurnalistul şi scriitorul Jean Dumitraşcu.
"De ce Mircea cel Bătrân nu s-a considerat niciodată ctitor?"
Un documentat studiu, "Hrisovul din 20 mai 1388: semnificaţii pentru istoria culturii locale", scris de sociologul Radu Oprea şi publicat în revista Restituiri Piteşti face referire la două importante evenimente ale vieţii interne – petrecute cam în acelaşi timp şi cu implicaţii semnificative sub aspect social-politic şi cultural – care au prilejuit apariţia hrisovului menţionat.
Primul ar fi momentul sfinţirii bisericii mari din ansamblul monastic de la Cozia, iar celălalt ar fi marcat de încheierea lucrărilor de reparaţii de la Mânăstirea Cotmeana, afectată de un puternic incendiu ce s-a produs - după câte se pare - în cursul anilor 1386 – 1387.
"Ar trebui să deducem că la data emiterii actului (20 mai 1388) reparaţiile erau terminate, ceea ce presupune că M-rea Cotmeana funcţiona, dar nu ca aşezământ de sine stătător (aşa cum fusese până atunci) ci ca metoh al marii lavre de la Cozia, sau, altfel spus, ca mănăstire mai mică supusă mai importantei ctitorii voievodale.
Dat fiind faptul că Mircea cel Bătrân este cel ce pusese în operă repararea – am spune chiar refacerea (reconstruirea) M-rii Cotmeana – ne-am putea pune întrbarea, firească de altfel, de ce acesta nu s-a considerat niciodată, după cum rezultă din lectura documentelor, ctitor al bisericii şi al aşezământului de la Cotmeana?", arată Radu Oprea în studiul amintit.
"Nu a dorit să impieteze în vreun fel memoria înaintaşilor"
Potrivit sociologului, la o astfel de întrebare - la care sursele de informaţii directe lipsesc – nu se poate da decât un răspuns pur ipotetic.
"Probabil că gloriosul domn, devenit prin forţa împrejurărilor al treilea ctitor al lăcaşului – într-o ordine strict cronologică – nu a dorit ca prin gestul său să impieteze în vreun fel memoria înaintaşilor, mai precis a tatălui său – voievodul Radu I, ctitorul iniţial al monumentului (6) - şi a fratelui său, Dan I, ctitor – donator al sfântului aşezământ (aşa cum rezultă din chiar textul documentului în discuţie).
De altfel, Mircea era - de drept – autorul noului ansamblu monastic de la Cozia, pe care subliniază apăsat că l-a ridicat „din temelie”, şi pe de altă parte, al „complexului” Cozia – Cotmeana, pe care-l edifică prin hotărârea exprimată în hrisovul de faţă", se mai arată în studiul semnat de Radu Oprea.