Emoţionanta poveste a profesorului care a ajuns suplinitor, deşi absolvise facultatea cu calificativul Magna cum Laude şi fusese apreciat de Nicolae Iorga
0O minte strălucită şi apreciat de zeci de generaţii de elevi, profesorul Nicolae Hera a absolvit liceul ca şef de promoţie şi a terminat Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti cu calificativul Magna cum Laude, fiind lăudat de marele Nicolae Iorga. Cu toate astea, Nicolae Hera a trăit drama de a fi mulţi ani suplinitor şi de a preda la ţară, asta şi pentru că nu avea relaţii şi a refuzat să se înscrie în PCR.
Nicolae Hera s-a născut pe 29 septembrie 1908, în satul Pârâieşti, comuna Stăneşti, fostul judeţ Muscel. S-a stins din viaţă la 88 de ani în comuna natală, pe 29 mai 1996. Şi-a pierdut tatăl la scurt timp după încheierea Primului Război Mondial.
Rămasă văduvă, cu trei copii la vârste fragede şi cu mari greutăţi gospodăreşti, mama sa a fost nevoită să-l trimită pe micuţul Nicolae la Şcoala Primară şi Elementară din Slănic, comuna Domneşti, pentru a fi sub supravegherea bunicilor paterni şi, mai ales, pentru a învăţa carte sub aripa exigentă a învăţătorului Dragomir Hera, fratele mai mare al regretatului său soţ.
Cum a primit bursă după ce a citit un anunţ în ziar
După cum ne-a precizat profesorul de istorie Constantin Vasilescu, ”La îndemnul unchiului dascăl şi cu binecuvântarea mamei sale, adolescentul Nicolae Hera urmează Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung-Muscel, absolvind cursurile ca şef de promoţie. Dar posibilitatea de a ajunge student era pentru el încă un vis irealizabil. Cunoscându-i necazurile mamei-văduve, băiatul nici nu îndrăznea să-i vorbească despre continuarea studiilor sale la Bucureşti. Destinul îi surâde, descoperind întâmplător, un anunţ într-un ziar: „Anonimul X oferă o bursă pentru un student la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti, prin profesorul universitar Petre Panaitescu, care va răspunde de examinare şi corectitudine. Se pot înscrie candidaţi din tot cuprinsul României”.
Deşi era vorba de un singur loc şi de numeroşi concurenţi, tânărul absolvent de liceu, încurajat şi de profesorii săi câmpulungeni, participă la examen şi obţine cel mai mare calificativ. Profesorul examinator Petre Panaitescu, titularul catedrei de slavistică din Facultatea de Istorie, îl promovează cu bursă, fiind încântat de rigoarea şi seriozitatea cu care candidatul Nicolae Hera tratase subiectul propus. Cu bursa şi-a achitat o parte din cheltuieli la facultate şi cantină, dar niciodată n-a aflat numele „Anonimului X”, ca să-i mulţumească pentru generozitate”.
Şi-a dat demisia după un an de avocatură
Prin fundaţiile culturale înfiinţate şi îndrumate de sociologul Dimitrie Gusti (1880-1955) şi de conf. univ. Henri Stahl (1901-1991), a reuşit să contribuie la realizarea unui cămin cultural la Stăneşti, comuna sa natală.
Absolvent al Facultăţii de Istorie cu calificativul „Magna cum laude”, cu diplomă semnată de academicianul Nicolae Iorga, dar şi absolvent al Facultăţii Juridice din Bucureşti, profesorul şi juristul Nicolae Hera, cu două diplome în buzunar, a pornit în căutarea unui loc de muncă. În primul an s-a angajat ca avocat la Tribunalul de Plasă Domneşti (1936), însă, dezamăgit de felul în care se desfăşurau procesele, şi-a dat demisia după un an de avocatură. În speranţa că diploma de la Istorie poate avea mai multă greutate la angajare, Nicolae Hera a pornit în căutarea unui nou loc de muncă. Pentru un an se angajează suplinitor la Gimnaziul mixt din Vatra Dornei (1937-1938), apoi încearcă să se apropie de casă, angajându-se în anul următor la Liceul „I.C. Brătianu” din Piteşti (1938-1939). Se reîntoarce în capitală, pentru un an, ca profesor de istorie la Liceul „Mihai Eminescu” din Bucureşti (1939-1940). Pleacă din Bucureşti, tot pentru un an, la Cursul de ucenici Târgovişte (1940-1941), apoi, în anul următor, la Cursul de ucenici Piteşti (1941-1942).
Deşi căsătorit, cu doi copii mici, a fost nevoit să plece pentru un an şi mai departe, tocmai în Basarabia, suplinind la Gimnaziul teoretic de băieţi Bolgrad (1942-1943). În 1943 trăieşte drama trecerii soţiei Anişoara Hera la cele veşnice, rămânând cu doi copii mici orfani de mamă. Îşi lasă copiii în grija bunicilor şi pleacă la Gimnaziul comercial Vălenii de Munte, unde rezistă ca suplinitor doi ani (1943-1945). Pentru încă doi ani găseşte o catedră de istorie la Liceul teoretic din Găeşti (1945-1947), apoi revine pentru încă un an la Liceul comercial de băieţi din Piteşti (1947-1948). Se apropie, de casă, suplinind un an şcolar la Şcoala Corbi (1948-1949) şi se titularizează, în sfârşit, la Şcoala Elementară Stăneşti, în ianuarie 1949, unde rămâne definitiv pe catedra de istorie-geografie până în anul 1971, când s-a pensionat după 45 de ani vechime în muncă şi limită de vârstă. Nicolae Hera a refuzat să fie membru PCR şi să gireze cu numele său propaganda comunistă, deşi s-au făcut presiuni asupra sa.