Deniile, Învierea şi Slujba de Paşte la centrul monastic al vechii Curţi Domneşti a Basarabilor
0Slujba de Înviere şi cea de Paşte, ca şi deniile, de altfel, au o încărcătură mai bogată în aşezămintele în care vieţuiesc monahi. La biserica mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung, care este şi necropolă domnească, Părintele Serafim Caiea şi cei şapte monahi au pregătit toate rânduielile canonice tradiţionale pentru cele mai importante zile din Săptămâna Mare.
Săptămâna Mare, ultima săptămâna a Postului Paştelui, este cea a pioşeniei în sfintele lăcaşuri monahale. Şi aici sunt rememorate, în denii, faptele Mântuitorului pe Pământ, fiecare zi a săptămânii purtând cu ea încărcătura unui nou pas spre momentul măreţ al Învierii Domnului. Rolul Deniilor este acela de primenire a sufletelor pentru marea sărbătoare de duminică, prin pocăinţă, meditaţie şi rugăciune, pentru primirea cu cea mai mare smerenie, a bucuriei Învierii. Iar monahii, care, deşi trăiesc într-o continuă îndreptare duhovnicească, găsesc de cuviinţă ca-n Săptămâna Mare să dea pregătirilor liturgice o măreţie mai mare decât în vremea oricărei alte sărbători.
Mergeţi la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel pentru a-nţelege ce-nseamnă, cu adevărat, să ţii rânduielile canonice tradiţionale ale Săptămânii Patimilor. În primele trei zile ale acestei săptămâni - luni, marţi şi miercuri - la fel ca şi în ultimele zile - vineri şi sâmbătă, se ajunează până spre seară, iar atunci se poate bea apă şi mânca doar puţină pâine. Numai ziua de joi a acestei săptămâni seamănă cu o zi obişnuită de post, dar şi atunci se mănâncă o dată pe zi, seara, hrană uscată.
Este pregătirea trupească adevărată pentru Deniile Săptămânii patimilor, pentru slujba Învierii şi cea de Paşti.
Şapte monahi desăvârşesc, la Mânăstirea N. Vodă rânduielile canonice tradiţionale
Lăcaşul ce poartă numele lui Negru Vodă are şapte monahi, iar stareţ, pe Părintele Serafim Caiea. Cinstitele feţe au aşezat cum se cuvine toate rânduielile canonice tradiţionale pentru cele mai importante momente din Săptămâna Mare, dincolo de Duminica Învierii: denia de joi (când are loc citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii mănăstirii) şi denia de vineri (ziua de doliu a creştinătăţii, când se săvârşeste Cântarea Prohodului şi înconjurarea bisericii aşezământului monahal cu Sfântul Epitaf). Încărcătură e cu atât mai mare cu cât biserica mănăstirii este mai mult decât un lăcaş. E necropola domnească, Mănăstirea Negru Vodă fiind un important centru monastic, istoric şi cultural al vechii Curţi Domneşti a Basarabilor.
Despre sfântul aşezământ
Tradiţia spune că Mănăstirea Negru Vodă a fost ctitorită în anul 1215 de Radu Negru Voievod, fiind apoi rezidită de Basarab I şi fiul său, Nicolae Alexandru Basarab. La 1628, cu mult după zidirile din veacul al XIV-lea şi modificările aduse lăcaşului în secolul următor, Biserica Negru Vodă s-a năruit din cauza unui cutremur puternic. Cel care o reconstruieşte în 1635, pe aceeaşi temelie şi cu pietrele ctitoriei iniţiale este Matei Basarab, iar domnitorul Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară şi o târnoseşte în 1832. De amintit că, în 1959, sub prigonirea comunistă, Mănăstirea Negru Vodă a fost desfiinţată, iar reînfiinţarea ei a avut loc abia în 1989.