Cuvintele grele se iartă, dar nu se uită. Cât de mult îl poate afecta pe un copil o muştruluială dură primită de la părinte

Pentru copii, vorbele grele rostite de părinţi pot avea consecinţe grave, chiar şi mai târziu, dincolo de etapa copilăriei. La fel de bine, vorbele grele pot avea impact nefast pe temen lung şi când sunt primite la vârstă adultă.

“Cuvintele ajung să rănească atunci când ele aduc modificări ale imaginii de sine sau perturbarea valorilor proprii persoanei căreia i-au fost adresate, fie că ele sunt spuse pe un ton răstit, sarcastic sau insuflate cu calm. Impactul cuvintelor este cu atât mai mare cu cât persoana care le rosteşte este investită cu încredere, autoritate sau reprezintă o figură de referinţă, explică, pentru “Adevărul”, psihoterapeutul Erna Constantin.

Invalidarea este cea care doare

De pe urma vorbelor grele au de pierdut nu doar cei cărora le sunt adresate, deşi ei sunt cei mai afectaţi, ci, de multe ori, şi cei care le rostesc.

“Invalidările şi provocările pot avea impact semnificativ asupra persoanei căreia îi sunt adresate. Un exemplu de invalidare este declaraţia <<Nu o să-mi pierd vremea cu prostiile tale>. Invalidarea răneşte, deoarece mesajul auzit este  <<Eu nu contez!>. În acest exemplu, repercusiunile pot fi de ambele părţi. O dată că persoana impactată îşi va pierde încrederea, iar cea care a rostit este posibil să ajungă să resimtă, într-un fel sau altul vinovăţia”, mai spune specialistul. 

În primul rând, vorbe precum “Eşti prost!” , “ Eşi nesimţit!”, “Eşti incapabil!” , n-ar trebui spuse niciodată unui copil, pentru că-l vor chinui o viaţă întreagă. Şi nu doar jignirile directe îl rănesc, ci şi provocările care induc ideea unei subaprecieri. Consecinţele, chiar dacă mai puţin severe, sunt valabile şi pentru adulţi.

“Provocările sunt comentarii care rănesc întrucât ele pun la încercare inteligenţa persoanei căreia îi sunt adresate: <<Ei, acum să te văd!>>. Pe de altă parte, cuvinte care rănesc sunt cele care induc ruşinea, jena, vinovăţia. Durerea asociată cu astfel de declaraţii rezultă adesea din amintirea frazelor sau judecăţilor auzite în copilărie din partea figurilor de referinţă. În situaţia în care persoana ia contact din nou cu aceste cuvinte, amintirile situaţiei şi emoţiilor asociate acestei situaţii se reactivează”, mai spune Erna Constantin.

Crearea unei imagini deformate despre sine

Specialistul explică de ce astfel de cuvinte grele, fie ele spuse în noianul de vorbe aruncate la nervi, sau, şi mai rău, calm şi apăsat, pot fi iertate, dar sunt, totuşi, greu de uitat.

“Sunt iertate în măsura în care acestea sunt acceptate ca un stil, ca un mod de abordare, însă ele fiind interiorizate, pot ajunge să determine comportamentul persoanei sau alegerile pe care le va face în parcursul său. Fraze de tipul <<Nu eşti bun de nimic!>>, <<Să-ţi fie ruşine!>>, <<De ce te porţi ca un copil>>, <<Tu nu eşti ca restul copiilor, eşti altfel!>> pot conduce la crearea unei imagini deformate despre sine, iar comportamentul poate respecta tocmai această imagine”, explică psihoterapeutul. 

Cu cât persoana care îţi spune cuvintele grele este mai importantă pentru tine, cu atât consecinţele vorbelor sale sunt mai dure, iar dezechilibrele şi suferinţele mai greu de depăşit.

“Ameninţările cu abandonul de tipul <<Plec şi te las aici!>> pot fi iertate, însă comportamental se vor reflecta prin gesturi şi acţiuni specifice nesiguranţei, geloziei sau lipsa încrederii în oameni. Acest fapt afectează modul de raportare al persoanei la cei din jur şi relaţiile cu aceştia. Mai mult decât atât, în momentul în care o persoană investeşte încredere excesivă în altă persoană sau îi conferă o imagine aproape de ideal, probabilitatea ca un cuvânt să rănească este mai mare”, mai spune cunoscutul psihoterapeut Erna Constantin. 

Iertarea nu opreşte emoţiile

Specialistul spune că acest lucru atrage după sine schimbarea imaginii anterioare şi regretul că s-a acordat încredere. Totuşi, "în timp, chiar dacă persoana acceptă că imaginea construită iniţial nu corespunde, cuvintele care au rănit pot continua să facă parte din noul tablou. În această nouă imagine este integrată şi capacitatea celuilalt de a răni. Astfel, cuvintele care au rănit iniţial se pot transforma în avertizori, iar persoana îşi poate pune în aplicare mecanisme de apărare”, mai spune Erna Constantin.  

Iertarea nu este însă echivalentă cu uitarea. “A ierta este o decizie şi această decizie nu opreşte emoţiile care, de multe ori, necesită mai mult timp pentru a fi eliberate”, încheie specialistul.