Cum se prepară vinul terapeutic de lavandă, util în zeci de afecţiuni

Lavanda, subarbustul lemnos care înfloreşte în iunie-iulie, este apreciat pentru parfumatele sale flori mov, din care se obţin o serie de preparate cu proprietăţi antiseptice, antidepresive, antispastice, carminative, cicatrizante, digestive şi tonifiante, de la ceaiuri şi ticturi, la uleiuri volatile şi loţiuni. Din lavandă se prepară însă şi un vin cu multiple calităţi terapeutice.

În uz extern, lavanda se foloseşte pentru afecţiuni ale pielii din cauze diverse, abcese, bronşită, contuzii, arsuri, guturai, celulita, mătreaţă, debilitate, depresie, dureri de cap, înţepături de insecte, dureri musculare, nevralgii, reumatism, congestia sinusurilor, răni, tuse spasmodică, arsuri solare, stres şi insomni (săculeţi cu flori uscate).

„În uz intern însă, planta este utilă în caz de: bronşite, astm bronşic, pneumonii de natură virală, răceală, gripă, guturai, hepatite, colecistite acute sau cornice, insomnii, anxietate, nervozitate, depresie, eczeme, prurit, eriteme, afecţiuni alergice, cefalee, migrene, distonii neuro-vegetative, amigdalite, rinite, faringite, laringite, boli de natură inflamatorie de tip reumatic, anemie şi nu numai, dar poate fi folosită inclusiv ca vermigug”, explică specialistul în fitoterapie Elena Badea.

Formele de administrare cele mai comune sunt infuzia, decoctul şi tinctura. Folosită sub formă de vin terapeutic, lavanda s-a dovedit eficientă şi în ameliorarea altor probleme de sănătate.

În primul rând, iată cum preparăm aromata licoare tămăduitoare:

„Pentru a obţine vinul terapeutic, avem nevoie de 20 de grame de flori uscate de levănţică, pe care le macerăm într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, având grijă să agităm recipientul de două-trei ori pe zi. După macerare, preparatul se filtrează şi se lasă la decantat încă şase zile, după care se separă partea limpede de reziduurile depuse şi se completează cu vin alb, până se ajunge iar la un litru”, explică Elena Badea.

Vinul astfel obţinut are valabilitate un an dacă este păstrat în sticle închise la culoare, la loc întunecat şi rece.

”Se administrează câte trei linguri, de două ori pe zi, după masă, în caz de: hipertensiune; gastrite, ulcer gastric, colici, meteorism, flatulenţă, balonări şi stări spastice ale aparatului digestiv, diaree, cefalee, migrene, distonii neuro-vegetative, cistite, metroragii, insomnii, anxietate, nervozitate, depresie, dermatite, dermatoze, eczeme, prurit, eriteme, afte şi gingivite, infecţii stafilococice şi streptococice”, mai spune Elena Badea.

Chiar dacă lavanda este, în general, considerată non-toxică şi non-iritantă, produsele obţinute din această plantă au un grad ridicat de oxidare. De asemenea, trebuie luat în considerarea faptul că lavanda este incompatibilă cu iodul şi cu sărurile de fier, de aceea specialistul recomandă consultarea unui medic înainte de a administrarea unor astfel de produse.