Cum a ajuns o călugăriţă sublocotenent şi eroină în cele două Războaie Mondiale
0Intrată în monahism la 18 ani, maica Mina Hociotă şi-a riscat viaţa în ambele războaie mondiale pentru a salva viaţa soldaţilor români răniţi pe front şi pentru a îi îngriji. A avut gradul de sublocotenent şi a primit mai multe decoraţii majore pentru faptele sale de eroism.
Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de oieri din Săliştea Sibiului. Moartea tatălui său înainte ca ea să împlinească 12 ani, dar şi introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile româneşti, au determinat-o să plece din satul natal şi să treacă munţii spre mănăstirea Văratec din Moldova, unde s-a şi călugărit la 18 ani. A primit numele Mina şi a fost luată sub mantie de mătuşa ei, maica Melania Cruţiu.
În mai 1916, Ministerul de război pregătea mobilizarea generală. Printre cei înştiinţaţi s-a numărat şi maica Mina, care s-a înscris ca voluntară. Ordinul primit, de culoare roşie, îi aduce la cunoştinţă că a fost repartizată la Spitalul Comitetului Regional din Tecuci. ”Avea pe-atunci exact 20 de ani, dar vârsta nu a împiedicat-o să meargă în primele rânduri şi să-şi rişte propria viaţă pentru a salva, de sub bombe şi ploaia de gloanţe, viaţa soldaţilor români răniţi. În Tecuci, spitalul se afla în imediată apropiere a frontului şi, de multe ori, maica Mina aducea în spate până la spital pe cei ce aveau nevoie urgentă de îngrijire medicală. Conştientiza foarte bine pericolul la care se expunea, dar nu avea linişte gândindu-se la cei ce se jertfeau pe câmpul de luptă pentru identitatea naţională şi pentru siguranţa propriilor familii. Şi-ar fi dat viaţa pentru oricare din ei şi poate chiar acest spirit de sacrificiu o proteja de pericole”, spune preotul Gheorghe Cristian Popa, care s-a documentat foarte mult legat de viaţa maicii Mina Hociotă.
După un timp, maica Mina Hociotă a fost remarcată de superiori, a primit autorizaţia să poarte uniformă de militar şi a fost mobilizată pe frontul de la Mărăşeşti, unde a primit gradul de sublocotenent. Acolo s-a îngrijit de transportul răniţilor de pe front la Vaslui sau Iaşi.
”În vara anului 1917, însoţind un tren militar cu răniţi din zona Mărăşeşti, spre Vaslui şi Iaşi, a fost grav rănită la coapsa stângă. Piciorul i-a fost salvat de la amputare la Spitalul din Iaşi, de medicul căpitan Gheorghiu. Impresionaţi de cunoştinţele sale medicale, doctorii îi propun să rămână la Spitalul nr. 271 din Iaşi, condus de prof. dr. Gerota. A acceptat să îşi continue datoria în mijlocul bolnavilor din spital”, mai precizează preotul Gheorghe Cristian Popa.
Decorată prin decret regal
După încheierea războiului, prin înaltul decret regal din 7 iulie 1918, a fost decorată cu „Crucea comemorativă“. S-a întors la Mănăstirea Văratec, iar în 1923 s-a mutat la mănăstirea Nămăieşti din judeţul Argeş.
În anii 1930 s-a înscris, cu binecuvântarea patriarhului Miron Cristea, la Institutul surorilor de caritate „Regina Elisabeta“ din Bucureşti. A câştigat încrederea patriarhului, care a numit-o apoi pe maica Mina Hociotă conducătoarea unui grup de infirmiere la Şcoala de infirmiere de la Cluj.
În momentul izbucniri celui de-al Doilea Război Mondial, maica Mina Hociotă avea 45 de ani. A fost mobilizată din nou şi trimisă la Spitalul din Câmpulung Muscel, arătând acelaşi entuziasm, ca şi în tinereţe, pentru cauza naţională. A devenit membră activă în „Asociaţia surorilor de caritate de război din România“ şi în „Corpul luptătorilor naţionalişti“.
În 1968, la Mărăşeşti, în faţa Mausolelului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la Primul Război Mondial, printre veteranii prezenţi acolo a fost şi maica Mina Hociotă. Autorităţile de stat i-au conferit atunci medalia „Virtutea ostăşească“ - clasa I.
Maica Mina Hociotă s-a stins din viaţă pe 9 iulie 1977 într-o chilie modestă de la mănăstirea Nămăieşti.