Compromisul muncii în plus, unul dintre cele mai supărătoare conflictele de la serviciu. Cum ne sfătuiesc specialiştii să procedăm pentru a nu face treaba altora

Într-un colectiv, atunci când un alt coleg îşi face munca ineficient, greşeşte sau nu respectă termenele, activitatea celorlalţi este afectată direct. Specialiştii în Psihologia resurselor umane ne spun când este recomandat şi când nu să preluăm sarcinile altuia pentru a respecta deadline-ul grupului şi ce e de făcut pentru a nu transforma asta într-un compromis permanent.

Fiecare dintre noi am constatat că la serviciu sunt angajaţi care se implică mai mult în respectarea atingerii obiectivului grupului şi respectarea deadline-ului şi colegi care o fac mai puţin şi care, într-un fel sau altul, fără suportul şi implicarea suplimentară a celorlalţi, ar trage grupul în jos. Chiar dacă de multe ori ni se pare inechitabil să preluăm din sarcinile celor mai puţin eficienţi, o facem, totuşi, pentru a atinge obiectivul grupului, obiectiv după care noi înşine suntem evaluaţi. Când situaţia tinde să devină regulă, apar conflictele.  

“Discuţii şi compromisuri intervin nu doar în relaţiile de cuplu, de iubire, şi în relaţiile de prietenie, ci şi în relaţiile de lucru - la job, unde nu pot fi aleşi colegii, persoană cu persoană. Depinde cât de mult este afectat angajatul de faptul că este nevoit să lucreze peste program sau că este nevoit să preia sarcinile altcuiva pentru îndeplinirea obiectivului echipei. Sunt persoane care pot lucra în echipă şi altele care nu ştiu cum să o facă. În acest caz, obiectivul echipei coincide cu obiectivul personal doar la suprafaţă, pentru că dacă am analiza în profunzime, vom constata că sunt alte cauze care îl determină să se implice mai puţin în respectarea deadline-ului. Şi aici intervine nemulţumirea celui care ar trebui să îndeplinească task-urile celuilalt”, explică, pentru Adevărul, Erna Constantin, psihoterapeut - Psihoterapie integrativă, Psihologia resurselor umane.

Un rol important este atribuit comunicării

În primul rând, ar trebui purtată o discuţie cu acel coleg care-şi neglijează sarcinile, iar liderul echipei şi, în cele din urmă, managerul, ar trebui să ia atitudine. “În absenţa comunicării, imaginaţia îşi face loc din ce în ce mai mult şi concluziile la care se ajunge s-ar putea să nu coincidă cu realitatea celui care nu şi-a respectat atribuţiile. Dar, dacă situaţia se repetă şi se simte epuizarea, se poate trece la acţiune. Eu personal încurajez găsirea soluţiilor, nu găsirea defectelor. Un prim pas ar fi, deci, comunicarea pe de o parte cu ceilalţi membrii ai echipei pentru a stabili dacă şi cât sunt de afectaţi de faptul că celălalt coleg nu îşi face treaba. În acest fel se poate verifica dacă problema este numai a celui nevoit să lucreze în plus sau şi a celorlalţi. Pe de altă parte ar putea să se obţină răspunsuri reale în urma discuţiei chiar cu persoana care afectează obiectivul echipei. Dacă situaţia continuă, cred că liderul echipei sau managerul este în măsură să aplice criteriile de evaluare. Îndeplinirea obiectivului îl interesează”, mai spune psihoterapeutul.

Ce faci dacă situaţia continuă

Este posibil ca nici comunicarea să nu dea rezultate şi să realizezi că singura speranţă de a-ţi păstra locul de muncă este să preiei sarcinile colegului mai puţin implicat. 

“Dacă situaţia continuă, cel care nu mai este dispus să accepte compromisuri sau să lucreze peste program pentru că altcineva nu şi-a îndeplinit sarcinile ar putea să se întrebe care este motivul pentru care alege să rămână în această situaţie. Ar putea alege un alt job? S-ar putea orienta către găsirea unui alt job? Acestea îmi amintesc de o anecdotă legată de cele trei lucruri pentru care nu este recomandat să înveţi porcul să zboare: 1. Acest lucru nu va fi posibil. 2. Este cu adevărat un chin. 3. Porcul se va enerva în final”, încheie Erna Constantin.