Cele mai eficiente ceaiuri pentru tuse. Când sunt indicate licorile expectorante şi când cele emoliente

Tusea este un mecanism de apărare a organismului, motiv pentru care nu întotdeauna trebuie stopată. Ceaiurile de plante medicinale sunt recomandate în funcţie de ceea ce urmărim: să stimulăm expectoraţia sau să stopăm tusea. Tocmai pentru că nu sunt medicamente, este indicat să le consumăm la recomandarea unui medic.

Este totuşi bine de ştiut cum acţionează ele şi cum putem să ne bucurăm de un pic de confort când le utilizăm.

"Nu toate plantele medicinale acţionează în acelaşi fel. În funcţie de tipul de tuse căreia se adresează, acestea se împart în plantele emoliente (au conţinut bogat în uleiuri volatile, utile pentru faza iritativă, iar Infuziile sau decocturile preparate din ele se beau calde, de preferinţă îndulcite cu miere) şi plante expectorante, pentru faza de cocţiune a tusei)" explică specialistul în fitoterapie Elena Badea.

Ceaiuri emoliente

Din prima categorie, specialistul recomandă pentru prepararea ceaiurilor următoarele plante:

Lumânărica (Flores Verbasci) - infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori la o cană de apă. Se bea treptat, în cursul zilei. Tratamentul durează două-trei zile.

Macul de câmp (Flores Rhoeados) - infuzia se prepară dintr-o linguriţă la o cană de apă; se bea întreagă cantitate fragmentată în cursul unei zile.

Nalba de cultură (Flores et Florium Malvae) şi Nalba mare (Flores et Radix Althaeae) - din flori şi frunze se prepară o infuzie (o linguriţă la cană de apă). Se beau două căni pe zi. Din rădăcini se prepară un macerat la rece (o linguriţă la cană de apă rece, timp de 30 minute, la care se adaugă apoi un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu); se bea treptat în cursul zilei.

Potbalul (Flores et Folium Farfarae) - infuziea se pregăteşte din una-două linguriţe la cană de apă; se beau două - trei căni pe zi.
 
Teiul (Flores Tiliae) are şi proprietăţi expectorante. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă - două,  la o cană de apă. Se beau două - trei căni pe zi.

Cimbrişorul sălbatic - ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată adăugată la 250 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 minute. Se beau 3-4 căni pe zi în cazul răcelilor sau al altor afecţiuni respiratorii.

Pătlagina (Folium Plantaginis) - infuzia se prepară dintr-o lingură de plantă uscată la o cană de apă; se bea treptat în cursul unei zile.

Ceaiuri expectorante

Din categoria plantelor expectorante , specialistul în fitoterapie recomandă ceiauri de:

Muguri de pin (Turiones Pini) - infuzie din o linguriţă la cană de apă. Se beau două-trei căni pe zi.
 
Eucalipt - infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze, la o cană cu apă clocotită. Descongestionează căile respiratorii şi fluidifică secreţiile. Se consumă două-trei căni de ceai pe zi.
 
Busuioc - ceaiul din această plantă are acţiune antibiotică, antimicrobiană, antitusiva şi expectorantă şi este şi un foarte bun calmant. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de busuioc, la 200 ml de apă clocotită –  se beau 3 ceaiuri de busuioc călduţe pe zi, după mesele principale, de preferinţă unul seara, la culcare.
 
Ciuboţica Cucului (Flores et Radix Primulae) - infuzia din flori se prepară din una-două linguriţe, la o cană de apă.  Indicat este şi decoctul  de rădăcini (la care se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu). Se beau două-trei căni pe zi.
 
Dozajele sunt orientative. Pentru copii, femeile gravide şi femeile care alăptează, preparatele se administrează numai la recomandarea medicului.