Ce poate păţi un angajat care nu respectă preavizul după demisie. Situaţii în care şederea în plus nu este necesară
0Orice salariat are dreptul de a demisiona atunci când contextul profesional nu-l mai satisface. Dreptul acesta este însă însoţit, cu puţine excepţii, de obligaţia respectării unei anumite perioade de preaviz. Încălcarea condiţiilor preavizului i-ar putea crea probleme angajatului.
Codul Muncii reglementează perioada de preaviz ca un drept al angajatului. Indiferent dacă vorbim de concediere, ori despre alte modalităţi de încetare a contractului individual de muncă (exceptând contextul sancţiunilor disciplinare), salariatul beneficiază de dreptul la preaviz. Iar când salariatul demisionează, vorbim de drepturi ale angajatorului, perioada de preaviz fiindu-i necesară acestuia din urmă pentru a găsi un înlocuitor pentru salariatului care renunţă la job.
“Legea impune salariatului care demisionează o condiţie, aceea de a acorda angajatorului un termen de preaviz. Durata preavizului nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor cu funcţii de execuţie şi 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor cu funcţii de conducere. Pe durata perioadei de preaviz, atât angajatul, cât şi angajatorul trebuie să respecte obligaţiile asumate la semnarea contractului individual de muncă: primul, să-şi continue activitatea, celălalt, să-l remunereze”, explică, pentru “Adevărul”, avocatul Cătălin Gherzan.
Nerespectarea numărului de zile de preaviz poate duce la amânarea efectivă a datei de la care va înceta contractul. Decizia salariatului de a nu mai veni la muncă după depunerea demisiei echivalează cu absentarea nemotivată, iar potrivit Codului Muncii, în caz de absenţe nemotivate, contractul individual de muncă poate fi suspendat.
“Cum suspendarea contractului de muncă atrage şi suspendarea termenului de preaviz, momentul încetării contractului de muncă se va decala corespunzător”, mai spune avocatul Cătălin Gherzan.
Angajaţii care nu respectă perioada preavizului se pot alege chiar şi cu sancţiuni disciplinare, asta pentru că pe durata perioadei de preaviz, angajatorul are posibilitatea de a proceda la începerea unei cercetări disciplinare împotriva angajatului care demisionează, dacă se constată că acesta din urmă a încălcat regulamentul intern, condiţiile contractului individual de muncă sau pe cele ale contractului colectiv de muncă, dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici ori normele legale în vigoare.
Practic, neprezentarea la muncă înainte de expirarea preavizului, precum şi plecarea de la serviciu înainte de cumularea orelor de lucru zilnice stabilite a fi prestate în perioada preavizului, pot fi considerate abateri disciplinare, iar potrivit Codului muncii, astfel de situaţii pot atrage desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, retrogradarea din funcţie sau, în cel mai fericit caz, un avertisment scris.
De precizat însă că nicio sancţiune disciplinară nu poate fi dispusă înainte de o cercetare disciplinară prealabilă. Excepţie face doar avertismentul scris.
“în data de 5 mai 2016, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 52 alin.1, lit.a din Legea nr.53/2003 apreciind că suspendarea contractului individual de muncă, din iniţiativa angajatorului, pe durata cerecetarii disciplinare prealabile, este neconstituţională, fiind ocrotit de art. 41 ali. 1 din Constituţie”, explică, pentru “Adevărul”, avocatul Cătălin Gherzan
Când este permisă demisia fără preaviz
Există şi câteva situaţii în care angajatul demisionar scapă de obligaţia respectării perioadei de preaviz. Una dintre ele se referă la situaţia în care angajatorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile pe care şi le-a asumat prin contractul individual de muncă.
“Legiuitorul nu a stabilit şi o limita minimă a preavizului, dar a stabilit că salariatul poate demisiona şi fără prezviz, în anumite condiţii. Dacă salariatul poate face dovadă că angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, atunci nu mai este obligat să acorde perioada de preaviz. Un asfel de exemplu este cel în care salariatul poate proba că angajatorul nu i-a plătit la timp salariu sau că drepturile salariale nu au fost plătite de către acesta decât parţial. O altă situaţie în care salariatul îşi poate da demisia fără a fi obligat să acorde o perioada de preaviz este în cazul nererespectarii de către angajator a dreptului la concediu de odihnă, iar exemplele pot continua şi cu alte situaţii în care angajatorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile pe care şi le-a asumat prin contractul individual de muncă", mai spune avocatul.
În cazul în care un angajat îşi dă demisia, angajatorul poate renunţa parţial sau total la termenul de preaviz acordat de salariat, situaţie în care contractul de muncă al salariatului demisionar va înceta la data renunţării la acest drept (fiindcă, din perspectiva angajatorului, preavizul acordat de salariat în momentul demisiei reprezintă un beneficiu, un drept pe care-l are în raport cu salariatul ce doreşte părăsirea job-ului).
O altă variantă de a evita perioada preavizului este încetarea contractului nu prin demisie, ci prin acordul părţilor, la o dată convenită împreună de cei doi, situatie în care încetarea contractului individual de muncă se poate face chiar şi din ziua imediat următoare.
Nici în perioada de probă, când încetarea contractului de muncă se poate face printr-o simplă notificare scrisă, angajatul nu este obilat să acorde angajatorului perioadă de preaviz.