Singura firmă privată care există în România din perioada comunistă, afectată serios de războiul din Ucraina

Compania Rifil Neamţ, unica firmă privată înfiinţată pe timpul lui Ceauşescu, este afectată de războiul din Ucraina, trebuind să concedieze personal şi să reducă la minimum capacităţile de producţie.

Reprezentanţii firmei fondată în 1973, prin decret semnat de preşedintele Nicolae Ceauşescu (singura din România şi Europa de Est cu capital mixt, italian şi român), au transmis că motivele măsurilor menţionate survin contextului economic naţional şi internaţional, între care războiul din Ucraina, pandemia Covid şi creşterea costurilor.

„Până în luna mai a acestui an s-a înregistrat o scădere dramatică a comenzilor de fire şi fibre în lume. Această situaţie este consecinţa directă a unei serii de factori, printre care războiul din Ucraina, o piaţă importantă pentru sectorul textil, creşterea costurilor cu utilităţile şi o atenţie mai mare a consumatorilor faţă de cheltuielile cu bunuri neprimare, precum îmbrăcăminte şi mobilier“.

Acestea sunt precizările dintr-un comunicat semnat de Olmo Falco, director executiv Rifil, firmă care are aproximativ 700 de angajaţi. Managerul a mai susţinut că, în prezent, depozitele sunt pline cu fire şi fibre, nu sunt comenzi şi că, de îndată ce circumstanţele economice o vor permite, se vor face toate demersurile pentru reintegrarea salariaţilor.

Pe 24 aprilie 1973, la Bucureşti, era semnat documentul care stipula constituirea unei societăţi mixte româno-italiene, Rifil, o breşă în sfera economiilor comuniste, prin care capitalul de stat se asocia cu cel privat, acţiunile fiind deţinute de Romalfa SPA Biella Italia (48%), Ministerul Chimiei şi Centrala de Fibre Săvineşti Neamţ (52%). Contractul era valabil pe o perioadă de 16 ani.

Capitalul social al companiei cu răspundere limitată a fost de 2.333.000 de dolari, o sumă consistentă la acea vreme. Firma a rezistat vremurilor, exportând producţia de fire acrilice în ţări europene puternic industrializate, în Statele Unite ale Americii, Canada, Australia sau în alte state de pe glob. În timpul lui Ceauşescu, angajaţii Rifil erau „privilegiaţi“.

Aveau salarii mari, nu au fost „neîndepliniri de plan“, care să ducă la diminuarea lefurilor, primeau în plus 15% spor de societate şi al 13-lea salariu sub formă de participare la profit. În firmă nu erau atârnate pe pereţi lozinci comuniste, îndemnuri la munca pentru construirea socialismului, participarea la munci patriotice, oamenii nefiind obligaţi să participe la manifestări politice.

Un moment de cumpănă în istoria societăţii a fost în mai 1989, când autorităţile comuniste decid închiderea, pe motiv că trecuseră 16 ani de la înfiinţare. Acest lucru s-a petrecut, dar procedura de lichidare a fost tergiversată, a venit Revoluţia din decembrie, după care lucrurile s-au „aşezat“, firma producând în continuare fire acrilice şi în amestec cu lână.