Părintele Iustin Pârvu, supranumit „duhovnicul Moldovei“, comemorat la Neamț FOTO

Diverse instituţii din Neamţ au organizat manifestări pentru omagierea memoriei părintelui Iustin, la 105 ani de la naştere, o figură emblematică a rezistenţei anticomuniste din România - părintele Iustin Pârvu.

Cel care peste ani avea să fie numit, datorită harului său, „Duhovnicul Moldovei“, Iustin Pârvu, botezat de părinţi cu numele de Iosif, s-a născut, conform Registrului Matricol al Mănăstirii Secu, la 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni (acum Poiana Teiului), judeţul Neamţ, în familia unor români evlavioşi.

Încă de mic a fost atras de viaţa monahală, astfel că la vârsta de 17 ani, în 1936, a intrat în obştea Mănăstirii Durău. Peste doi ani s-a înscris la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti, pentru ca în anul 1940 să aibă loc tunderea sa în monahism (ritualul de intrare în rândul călugărilor), iar în 1941 va fi hirotonit preot.

A fost şi pe front, ca preot militar, participând cu Divizia 4 Vânători de Munte la luptele din al Doilea Război Mondial, ajungând până la Odessa şi Cotul Donului. În 1945 a fost arestat şi condamnat la 12 ani închisoare fiind acuzat de legături cu Mișcarea Legionară, dar a mai executat cinci ani în plus - pentru că i-a sfidat pe torţionarii comunişti. A fost întrebat dacă s-a lepădat de credinţă, iar răspunsul negativ l-a costat prelungirea detenţiei.

Pentru a fi „reeducat“, a fost încarcerat la Suceava, Văcăreşti, Jilava, Aiud, Gherla, Piteşti, muncă silnică executând în mina de la Baia Sprie. În toate aceste sinistre temniţe a cunoscut intelectuali de vază ai României din perioada interbelică, declaraţi apoi „duşmani ai poporului“ de regimul torţionar instalat în ţară de Rusia sovietică.

Despre detenţie, părintele Iustin spunea că a fost „cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: să te cunoşti pe tine însuţi pe calea suferinţei“. În anul 1992, s-a întors pe meleagurile natale şi începe zidirea Mănăstirii Petru Vodă, afirmând că gândul construirii unui aşezământ l-a făcut să treacă mai uşor peste suferinţele din închisori.

„Ne-a fost pildă de blândețe, de dragoste, de rugăciune, răbdare și înțelepciune“

Nu întâmplător, lăcaşul de cult aflat într-o poiană de sub masivul Ceahlău, care încă din timpul vieţii ctitorului era printre cele mai vizitate din judeţul Neamţ şi este şi-n prezent, a fost închinat martirilor români din închisorile comuniste. Stareţul Iustin Pârvu a decedat pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, după o luptă de câţiva ani cu o afecţiune fără leac.

„Ne-a fost pildă de blândeţe, de dragoste, de rugăciune, răbdare şi înţelepciune. A aparţinut unei generaţii de mărturisitori. Parcă părintele a fost anume pregătit de Dumnezeu să se grijească pentru a nu se pierde credinţa neamului, care s-a curăţit în închisorile comuniste, în acele prigoniri, în robie şi chinuri grele. Şi-a iubit semenii, a iubit adevărul şi ţara“, spunea un preot la o pomenire a duhovnicului.

Pe crucea mormântului părintelui sunt scrise propriile cuvinte: „Eu aşa am mers, cu Evanghelia în faţă şi cu naţiunea în spate“.

Alături de acesta, la aşezământul aflat sub culmile Ceahlăului este înhumat preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, un alt nume relevant al ortodoxiei contemporane şi poetul Radu Gyr (reînmormântat).

Despre personalitatea luptătorului anticomunist, actualul stareţ Hariton Negrea spunea: „Arhimandritul Iustin Pârvu a aşezat în sufletul românilor dragostea şi credinţa faţă de Dumnezeu, iubirea de neam şi onoarea românului. Această doime, spiritualitate şi românism, l-au remarcat pe marele arhimandritul ca Duhovnicul neamului românesc“.

Începând din 2002, părintele Iustin a ctitorit mai multe aşezăminte monahale, Schitul de la Aiud şi Mănăstirea Poarta Albă, ridicată în memoria deţinuţilor care au murit la lucrările Canalului Dunăre - Marea Neagră. Mai este şi Mănăstirea Paltin, aflată foarte aproape de Petru Vodă, ridicată în 1993, pentru a deservi aşezăminte sociale.