Mănăstirea Reginei Maria, proiectul de suflet a lui Nicolae Iorga. Unde trebuia să fie edificiul şi de ce nu s-a materializat

O iniţiativă care l-a avut ca principal iniţiator pe marele istoric Nicolae Iorga, aceea de a se construi o mănăstire ca omagiu adus Reginei Maria, nu s-a mai materializat vreodată.

În acest an, în octombrie, se va sărbători centenarul încoronării regelui Ferdinand I şi reginei Maria la Alba Iulia, ca suverani ai ţării. Şi tot în 2022, pe 18 iulie, se împlinesc 84 de ani de la moartea, la Castelul Pelişor din Sinaia, a reginei României Întregite. 

Unul dintre cei profund marcaţi de pierderea reginei Maria a fost Nicolae Iorga. La 29 iulie 1938, istoricul rostea o emoţionantă conferinţă la radio, intitulată „O datorie de recunoştinţă“, în care a evocat personalitatea celei dispărute, textul fiind publicat în 1940 în volumul „Sfaturi pe întuneric“ sub titlul „Recunoaşteri la vremea lor“. Este o amplă evocare a Marelui Război, după cum îl denumeşte şi a realizărilor reginei. 

Punctând activitatea reginei la realizarea României Mari, Iorga spunea: „Doamnei suferinţelor Marelui Război i se cuvine un semn trainic al recunoştinţei noastre. M-am gândit deci ca, în legătură cu Comisiunea Monumentelor Istorice şi cu învoirea guvernului, să se ridice la Bicaz, unde s-a retras în cele mai grele zile ale ei, o mănăstire care s-ar chema a Maicii Domnului tuturor „mângâierilor“. 

Cuvântarea lui Nicolae Iorga de la radio a avut un larg răsunet. S-a convenit ca locul construirii mănăstirii să fie lângă poiana menţionată, în localitatea Tarcău, la 1 kilometru de Bicaz, acolo unde era sediul Domeniilor Coroanei. Apoi, la 13 ianuarie 1939, Comisia Monumentelor Istorice era înştiinţată că s-a aprobat o suprafaţă de 5 hectare pentru aşezământ. 

„Întru veşnică amintire a aceleia care a fost neasemuită sprijinitoare a silinţelor neamului românesc“

În vara anului 1939, Comisia Monumentelor a autorizat înfiinţarea unui birou ui birou „pentru strângerea ofrandelor necesare construirii“. Prima acţiune amplă a fost cea de lansare a unui apel pentru colectarea de fonduri şi materiale, avându-se în vedere că devizul pentru construcţie era estimat la circa 30 milioane lei, o sumă considerabilă la acele vremuri. 

O activitate importantă a fost organizarea manifestărilor pentru aşezarea pietrei de temelie a lăcaşului de cult cu destinaţie specială, scop în care a fost întocmită o listă de participanţi, transmise invitaţiile şi luate toate măsurile care se impuneau. Ziua aleasă a fost 14 septembrie 1939, de Înălţărea Sfintei Cruci, când în Neamţ au sosit Iorga şi alţi oficiali. 

Din nefericire, proiectul lui Nicolae Iorga a eşuat, în contextul tragicei morţi a acestuia, care a sfârşit împuşcat de legionari, pe 27 noiembrie 1940, la Strejnic, în judeţul Prahova. La acest lucru s-a adăugat şi declanşarea celui De-al Doilea Război Mondial. Iar despre concretizarea iniţiativei nici nu se punea problema în anii comunismului. 

Sediul Domeniilor Coroanei Bicaz, loc unde regina venea des FOTO Imagoromaniae.ro

Proiectul nu s-a materializat, însă. Peste ani, în 2018, sub semnăturile lui Ion Giurcă şi a Mihaelei Cristina Verzea, de la Complexul Muzeal Naţional Neamţ, apărea la Editura „Constantin Matasă“, albumul „Mănăstirea Regina Maria din Poiana Crivaia“. Autorii explicau că lucrarea este o modestă preocupare pentru a readuce în atenţie oportunitatea reluării unui proiect eşuat. 

Totuşi, pentru anul centenar 2018, Complexul Muzeal Naţional Neamţ a propus ridicarea unei troiţe, în apropiere de Poiana Crivaia. Monumentul comemorativ a fost realizat datorită străduinţei Protopopiatului Piatra Neamţ, reprezentat de preotul Valentin Tofan, contribuţiei financiare şi implicării parohiilor Cazaci, Tarcău, Brateş, Straja, Lunca Strâmbului, Crivaia şi primarului de la Tarcău, Iulian Găină. 

Troiţa, în formă de cruce bizantină, are o înălţime de 4 metri şi este amplasată pe un soclu de circa 2 metri, fiind executată din piatră provenită din cariera de la Cosăuţi-Soroca, Republica Moldova, de meşterul popular Ion Lozan. A fost sfinţită pe data de 30 noiembrie 2018, în cadrul unei ceremonii la care au participat diverse oficialităţi. Au lipsit reprezentanţii Casei Regale, care s-au scuzat că trebuiau să fie prezenţi la Alba Iulia.  

Pe monument, într-o casetă, este inscripţionat textul: „Întru veşnică amintire a aceleia care a fost neasemuită sprijinitoare a silinţelor neamului românesc, spre unitatea de stat care a fost Regina Maria, părtaşă a tuturor suferinţelor noastre şi mângâietoarea a celor care au pătimit. S-a ridicat această troiţă, în Anul Centenarului, din recunoştinţa naţiunii române“. 

La manifestarea de la Tarcău, dr. Mihaela Cristina Verzea, director adjunct ştiinţific al Complexului Muzeal Neamţ, a citat din Testamentul Reginei Maria: „Dă-mi o inimă vitează ca să suport toate durerile pe care le văd şi le aud; o inima vitează ca să nu pierd curajul la sfârşitul unei zile de zbucium; o inimă destul de mare ca să îi poată iubi şi pe cei pe care nimeni nu-i iubeşte, destul de dreaptă ca niciodată să nu osândească în grabă şi destul de milostivă ca să poată ierta de «70 ori câte 7»“. 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

„Când poliţistul a rostit «Slava Ucraini», tuturor le-au dat lacrimile“. Gestul altruist relatat de Europol

Cum era de Paşti într-un sat aflat acum pe fundul unui lac. „Tinerii la joc, gospodarii la cârciumă, bătrânii gândind la tinereţe“