Dorinţa unui tânăr care s-a maturizat la casa de copii: „Vreau să-mi văd familia împreună şi să mă susţin singur în viaţă“

Un băiat cuprins în sistemul de protecţie specială visează să înveţe o meserie care îi place şi să-şi vadă familia împreună.

Gheorghiţă Rusu, un băiat din Neamţ, a crescut în Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Alexandru Roşca“ Piatra Neamţ de la vârsta de 4 ani, unde a fost adus de familia care era stabilită în comuna Dulceşti. În luna august, băiatul a împlinit 18 ani, iar colegii din centru şi cadrele didactice i-au fost alături pentru a-l sărbători.

„A ţinut să păstreze câte o felie din tort şi pentru colegii care nu erau prezenţii şi pentru angajaţi, mai ales pentru doamnele de la cantină“, spune Irina Bălţătescu, directorul centrului şcolar. 

Gheorghiţă a ajuns să fie cuprins în măsurile de protecţie specială din anul 2004 şi de atunci nu se mai vede decât sporadic cu familia: părinţii săi s-au despărţit în 2012, iar acasă, în comuna Dulceşti a rămas doar tatăl, după ce mama a plecat într-o localitate din Buzău. La divorţ, femeia a declarat că nu are copii, deşi Gheorghiţă mai are un frate mai mic cu doi ani şi o soră de 19 ani.   

„Îmi doresc să merg acasă, dar nu pot. Tot timpul părinţii spun că sunt plecaţi. Cu tata m-am văzut o dată anul trecut, am fost pe la el. Cu fratele şi sora nu m-am văzut pentru că sunt şi ei plecaţi, au alte treburi. Aş vrea să ne vedem odată toţi, să fim împreună de sărbători“, este dorinţa lui Gheorghiţă. 

Din 10 septembrie, băiatul a început cursurile Liceului Tehnologic special din comuna Ştefan cel Mare, unde va urma cursurile la profilul turism şi alimentaţie publică. Băiatul spune că vrea să înveţe meseria de ospătar şi visează să poată lucra în restaurante, să servească clienţii la mese. 

„Chiar dacă plec din oraş la liceul din comuna Ştefan cel Mare, o să revin în zilele libere aici la centrul din Piatra Neamţ ca să-mi vizitez colegii rămaşi aici şi pe doamnele. Când voi termina cursurile la liceu, vreau să mă angajez şi să mă susţin singur în viaţă“, mai spune băiatul.  

„În sistem cât stau, aceşti copiii au condiţii foarte bune, comparativ cu ce aveau acasă la ei. Dar oricât de iubiţi sunt, le lipseşte familia. Unii spun acest lucru, cum e şi cazul lui Gheorghiţă, alţii ţin în ei şi o spun după foarte mult timp. Ieşirea completă din sistemul de protecţie este la 26 de ani, iar atunci este un moment greu, când aceşti tineri trebui să se descurce singuri“, a menţionat Irina Bălţătescu, directorul CSEI "Alexandru Roşca" din Piatra Neamţ.