Cum şi-a ascuns Ion Creangă vârsta reală tot timpul vieţii. Tertipul pe care l-a folosit ca „să se maturizeze“ mai repede
0Ziua, luna şi anul de naştere sunt datele controversate din biografia marelui povestitor de la Humuleşti, în mediul literar fiind vehiculate două variante.
„Sunt născut la 1 martie 1837 în satul Humuleştii, judeţul Neamţului, Plasa de Sus, din părinţi români: Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti şi soţia sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig”. Aşa se prezenta Ion Creangă în „Fragment de biografie”.
În decursul timpului, o serie de critici literari au susţinut însă că data naşterii - 1 martie 1837 - pe care povestitorul şi-o asuma în biografie, nu este cea reală. În lucrarea „Contribuţii la istoria judeţului Neamţ“ (Editura Cetatea Doamnei, 2009), scrisă de profesorul Gheorghe Radu, se precizează că „Creangă se născuse într-o vreme în care pentru evidenţa celor născuţi, căsătoriţi sau morţi nu se ţineau în mod regulat acte de stare civilă“.
Autorul lucrării citate, fost director la Arhivele Naţionale Neamţ, aminteşte că încă din anul 1829 se dăduseră dispoziţii ca toţi preoţii parohi să completeze la zi aşa numitele „mitrice“ (un de condică), dar nu toţi respectau această obligaţie.
„În ceea ce-l priveşte pe Creangă, putem afirma, cu credinţa că nu greşim, că în tot timpul vieţii el nu a ştiut exact cand s-a născut şi nici nu s-a străduit să caute vreun document sau mărturii care să arate data exactă“, susţine Gheorghe Radu.
Acesta aminteşte că o dată, povestitorul a avut nevoie de actul de naştere, în 1858, atunci când a vrut să fie hirotonit diacon, însă mitricele cercetate de Mitropolie nu l-au ajutat, ci, dimpotrivă, l-au împiedicat: lui Creangă i se dovedea că a fost născut în 1839, şi nu avea astfel vârsta „legiuită“ pentru a fi hirotonit, drept pentru care a mai trebuit să aştepte un an până în toamna lui 1859 pentru a ajunge diacon.
„A fost prima dată când Creangă a cunoscut un act care arăta data naşterii lui, dar pe care ulterior l-a ignorat“ - Gheorghe Radu
A scos o „atestaţie“ că s-ar fi născut în 1837
Autorul lucrării citate arată că acele conduce cerute de Mitropolie nu au mai fost restituite la Neamţ, iar la Iaşi nu aveau nici o evidenţă în arhiva din beciul Mitopoliei. În plus, nici biserica din Humuleşti, precum multe alte parohii, nu mai păstrase actele originale.
„Dar Creangă nu a avut nevoie să-şi caute actul în nici unul din aceste locuri, deoarece era suficientă o simplă <declaraţiune sau vreo atestaţie> făcută cu martori de ocazie. O astfel de <atestaţie> a scos povestitorul humuleştean în 1865 de la Mitropolie – deşi mitrica pe 1859 zăcea plină de praf pe vreun raft al arhivei - pe baza mărturiilor făcute de prieteni din Iaşi, care ştiau, <pe a lor răspundere>, nici mai mult, nici mai puţin, că petiţionarul s-a născut la Humuleşti, la 1 martie 1837“
Profesorul Gheorghe Radu arată că data de 1 martie 1837, pe care care Creangă s-a hotărât să o lase posterităţii, nu este susţinută de nici un document.
„Adevărata dată de naştere – 1839, iunie 10, ne-o dă mitrica de născuţi, creată în anul 1839 de Protoieria ţinutului Neamţ, de a cărei autenticitate nu ne îndoim. În fondul de arhivă Mitropolia Moldovei şi Sucevei, păstrat în arhivele ieşene, în Condica partea I, pentru născuţi în anul 1839 în ţinutul Neamţ, la pagina 22, se află actul de naştere al lui Creangă, cu nr. 5“, arată profesorul Radu. Acesta adaugă faptul că în aceeaşi condică, la nr. 9 se găseşte şi actul de naştere al Smărăndiţei, colega de clasă a povestitorului, la şcoala din Humuleşti, cei doi fiind de aceeaşi vârstă.