Cum au sărbătorit românii Unirea Principatelor acum 158 de ani. Povestea dascălului care şi-a dat foc propriei case
0Unirea de la 24 ianuarie 1859 s-a răspândit repede în localităţile din Moldova, cu ajutorul telegrafului, şi a stârnit reacţii autentice în rândul populaţiei. Au fost şi situaţii în care bucuria a fost atât de mare, încât s-a ajuns la gesturi necugetate.
Vestea dublei alegeri a domnitorului Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi Ţara Românească la 24 ianuarie 1859 a stârnit numeroase reacţii de bucurie în rândul populaţiei din Moldova şi Ţara Românească. Cea mai cunoscută formă de manifestare a entuziasmului popular a fost Hora Unirii, în care s-au prins locuitorii Principatelor Române, pentru prima dată, pe 24 ianuarie.
Românii şi-au dat mână cu mână pe imnul oficial al Unirii, compus de Alexandru Flechtenmacher, pe versurile poetului Vasile Alecsandri publicate în anul 1856 în revista Steaua Dunării patronată de Mihail Kogălniceanu.
Nu departe de Iaşi, în târgul Piatra Neamţ, în seara zilei de 24 ianuarie 1859, avea să se petreacă un gest extrem de bucurie la aflarea marii veşti despre Unire. Entuziasmat peste măsură de momentul istoric, institutorul (învăţătorul) Manoil Halunga nu a mai ţinut cont de nimic şi... şi-a dat foc propriei case situate în zona Valea Viei.
Hora Unirii în jurul casei în flăcări
Scena este relatată în cartea de memorii „Din trecutul oraşului Piatra Neamţ", scrisă de Dimitrie Hogea, primar al oraşului în perioada 1914-1918, şi fost elev al lui Manoil Halunga.
„Când a sosit la Piatra vestea că în ziua de 24 ianuarie 1859, s’a proclamat la Iaşi unirea Principatelor Române şi alegerea comună a Domnitorului Cuza, tânărul institutor Halunga – văzând sărbătorirea, într’ un elan neînchipuit, a acestui mare eveniment, de către întreaga suflare, în cap cu municipalitatea oraşului, iluminat peste tot – în entuziasmul său delirant – Halunga a dat foc unei mici căsuţe ce o avea în mahalaua Valea-Viei.
A făcut şi el o iluminaţie, jertfind pe altarul bucuriei generale, mica lui căsuţă de om sărac“, consemna fostul primar.
Dimitrie Hogea concluziona că gestul fostului său învăţător, altfel, un dascăl foarte exigent („în toată şcoala se creiase un fel de legendă: un elev care promova clasa III a lui Halunga, era considerat că a trecut hopul cel mare, iar clasa 4 devenea o jucărie“) era un semn de patriotism:
„Iată - cum am spus - de ce sentimente erau animaţi vechii noştri dascăli! “
Despre întâmplarea de acum 158 de ani vorbeşte şi profesorul Gheorghe Radu, fost şef al Arhivelor Naţionale Neamţ:
„Mai mult, el (Manoil Halunga, n.n.) a dansat Hora Unirii în jurul casei cu locuitorii care veniseră în grabă să-l ajute să stingă flăcările”.
Manifestări ample de bucurie ale populaţiei din Piatra Neamţ s-au petrecut însă pe 25 ianuarie 1859, atunci când vestea s-a răspândit în toate mahalalele târgului de la poalele munţilor Pietricica, Cernegura şi Cozla:
„Aceste manifestări spontane de bucurie au fost consemnate pe 26 ianuarie 1859 de Poliţistul oraşului într-un raport trimis la Ministerul de Interne. În documentul care descrie evenimentele petrecute la Piatra Neamţ cu o zi în urmă, se menţionează despre focurile aprinse seara în putini cu păcură pe dealurile din jurul oraşului. La Biserica Sfântul Ioan de lângă Turnul lui Ştefan s-a oficiat o slujbă şi un Te Deum, iar pe străzile din târg s-au prins în hore spontane diferite categorii sociale - orăşeni, ţărani veniţi din împrejurimi, autorităţi ale statului”, mai spune profesorul Gheorghe Radu.
Imagini document. Hora Unirii, 24 ianuarie - Unirea Principatelor Române