PORTRET / Orădeanul Alexandru Mureşan este artistul care strânge fonduri
0Tânărul orădean este o fire optimistă, plină de energie, care se află mereu în căutarea unor noi provocări. Din copilărie până la maturitate, tânărul şi-a schimbat de multe ori visele şi ocupaţia oscilând între o carieră în dans şi un job care să-i asigure viitorul.
PROFIL
Născut: 7 ianuarie 1990
Studii: Anul II la Relaţii Internaţionale
Familie: Un frate mai mare, Andrei
Înscris ca voluntar într-o organizaţie locală, Alexandru a descoperit că meseria de „fundraiser“ i se potriveşte ca o mănuşă, exact când, din pricina unui accident, a renunţat la dans.
„Primul contact cu domeniul artistic l-am avut în clasa I-a. Eu visam să fiu poliţist, iar părinţii m-au trimis la ore de vioară”, povesteşte amuzat orădeanul. După opt de ani de studiu, Alexandru a renunţat la vioară şi a pornit în căutarea unor noi experienţe. „În adolescenţă am încercat câte puţin din fiecare. Am fost cercetaş, am făcut dansuri de societate şi hip-hop şi m-am apucat de voluntariat”, susţine tânărul. „Lumea dansului m-a atras enorm. M-am înscris în două trupe locale şi am practicat street dance-ul vreme de cinci ani. Am fost remarcaţi în concursuri naţionale şi internaţionale”, explică Alex. Când a venit vremea să-şi aleagă o facultate, orădeanul a oscilat între coregrafie şi topografie.
„Am vrut să continui cariera artistică. Dar am observat pe pielea mea că din asta nu poţi trăi. Am ales topografia pentru că am ştiu că trebuie să am o meserie în mână, prin care să pot întreţine o viitoare familie.
Voluntarul bun la toate
Planurile de viitor ale lui Alex s-au spulberat atunci când n-a mai putut să danseze. „Am făcut o entorsă cu rupere de menisc şi am fost nevoit să renunţ”, spune tânărul. Deloc deznădăjduit, băiatul a continuat să se dedice muncii de voluntar. „Voluntariatul mă atrage pentru că îmi dă posibilitatea să evadez din cotidian şi să fiu util în acelaşi timp. Răsplata atunci când ştii că ai ajutat un sărman este de o mie de ori mai mare decât dacă ai câştiga bani pe care să-i risipeşti pe mofturi“, crede băiatul.
În organizaţie, Alex s-a făcut util de la început „Am făcut de toate, de la împărţit pliante la curăţenie sau distribuire de haine”, susţine tânărul. De curând, Alexandru s-a decis să se deghizeze şi în clovn pentru a bucura copii. „Când eşti printre copii, te transfigurezi şi iese la iveală partea ludică din tine. Alături de ei, nu ai voie să fii altfel decât fericit şi poţi face un mare bine, printr-o simplă joacă”, spune orădeanul.
Cea mai importantă descoperire ca voluntar a fost însă fundrasingul. „Domeniul m-a atras atât de mult, încât am renunţat la Topografie şi m-am apucat de Relaţii Internaţionale”, crede voluntarul.
Întrebări şi răspunsuri
Crezi că viaţa ta ar fi fost alta dacă te năşteai în Bucureşti?
Dacă mă năşteam acolo nu cred că descopeream fundraising-ul. Soarta mea ar fi fost cu totul alta.
Ai pleca din ţară pentru carieră?
Aş pleca din ţară orcând, pentru orice. Societatea noastră civilă este bolnavă.La fiecare pas întâlneşti oameni în care vezi reminescenţele comunismului.
Care e cel mai mare vis al tău?
Cel mai mare vis este să mă însor cu prietena mea cea mai bună. Să fim o familie. Şi să fiu, pe viitor, şi tătic.
Ce-i place
Lui Alexandru îi plac oamenii de încredere, pe care te poţi baza. Apreciază sinceritatea. Se dă în vânt după acţiunile spontane. Îi place să vizioneze comedii. Sportul favorit este fotbalul.
Ce nu-i place
Alexandru spune că nu suportă snobismul. Nu îi place monotonia. Nu ar putea nicioadată să fie împlinit cu o muncă de birou. Nu suportă minciuna.