PORTRET/ Compozitorul Ovidiu Iloc este călător pe sunetele muzicii

Compozitor de muzică de teatru şi de film, membru al Corului Filarmonicii Oradea, tânărul călătoreşte des, acolo unde proiectele sale muzicale îi impun.

Ovidiu Iloc are întotdeauna în geantă un creion şi o bucată de hârtie, pe care să scrie notele muzicale, atunci când, plimbându-se, îl loveşte inspiraţia. A început să compună încă din primii ani de facultate, când a participat la StudentFest la Timişoara, în colaborare cu studenţi de la facultatea de arte vizuale. „Compun muzică vocală, instrumentală şi electronică”, spune Ovidiu, care a realizat pentru prima dată muzică de film pentru nişte colegi, în cadrul unor cursuri de intermedia.

„Au fost nişte filme scurte, experimentale, de artă. Fiecare a fost o provocare, chiar dacă am avut libertate deplină în conceperea muzicii”, povesteşte orădeanul. În 1999 a compus pentru prima oară muzică de teatru, pentru „Năpasta” lui Caragiale, jucată la Odorheiu Secuiesc. Au urmat apoi călătorii în Ungaria, unde a compus muzică pentru piesa de teatru „Don Juan”, Sibiu, Piatra Neamţ, Baia Mare şi alte localităţi. Pe lângă muzică de teatru şi de film, Ovidiu a scris compoziţia „Tatăl nostru”, care a fost interpretată de corul Filarmonicii din Oradea, anul trecut. Tot de atunci face parte din formaţia Sotto Voce, cu care a avut succes în faţa publicului orădean.

Originar din Sălaj, Ovidiu a decis să se stabilească la Oradea după terminarea studiilor. „M-am angajat la Facultatea de Muzică”, spune compozitorul, care consideră că a fi printre studenţi reprezintă un schimb energetic pozitiv. Îi face plăcere să-şi amintească pe perioada când era elev la liceul pedagogic de la Zalău.

„Aveam înclinaţie către domeniul uman. Desenam, cântam la chitară - iniţial muzică rock, scriam eseuri şi jucam în piese de teatru. Solfegiul am început să-l învăţ de unul singur”, îşi aminteşte Ovidiu, care, deşi autodidact, a intrat din prima încercare la facultatea de muzică din Oradea. Ovidiu nu crede în viziunea romantică a compozitorului, care ar fi ca un demiurg. „Creaţia este un gest firesc”, consideră orădeanul. El spune că nu este genul de om care îşi propune obiective şi munceşte din greu pentru a le atinge.

„Îmi place să lucrez, pur şi simplu. Nu o fac cu un anume scop. Satisfacţia vine însă atunci când publicul intră în starea pe care am avut-o şi eu, atunci când am  compus o piesă”, relatează Ovidiu. Tocmai fiindcă apreciază momentul prezent, „călătoria şi nu ajungerea la destinaţie”, compozitorul nu ştie unde va fi peste zece ani. „Ştiu doar că la vară voi merge la Cluj şi la Piatra Neamţ”, spune senin muzicianul.

Întrebări şi răspunsuri
Cum te-ai descrie, într-un cuvânt?
Sunt un călător.

Se poate trăi din artă în România?
Eu încerc să trăiesc făcând ceea ce îmi place. E bine să vezi dincolo de culmea dealului. Cel mai important este să nu-ţi pierzi crezul.

Care este crezul tău?
Să accept cât mai puţin compromisuri, să îmbin într-un mod fericit profesia şi hobby-ul.

Ce te inspiră?
Lucrez angrenat în provocări şi proiecte concrete, fapt pentru care sunt motivat să mă mobilizez şi să trec de orice posibil blocaj al inspiraţiei.

Ce-i place
Lui Ovidiu îl plac filmele de artă, ale unor regizori precum Ingmar Bergman, Federico Fellini sau Peter Greenaway. Se relaxează gătind, dar nu strict după reţete. „Reţeta fixă e ca o partitură, pe care interpretarea o îmbunătăţeşte”, crede Ovidiu. Ascultă muzică barocă şi contemporană. Cântă la pian şi e hotărât să înveţe să cânte şi la lăuta barocă.

Ce nu-i place
Ovidiu nu mai poate asculta deloc muzică rock. Nu-i plac impostorii şi  neseriozitatea pe care o observă la tot pasul în ultima perioadă. „Nu-mi place modul oamenilor de a se lamenta, fără a încerca să acţioneze”, spune Ovidiu.

Profil
Născut. 4 august 1976, judeţul Sălaj.
Studii. Facultatea de Muzică, specializarea Pedagogie Muzicală, Oradea.
Profesie. Artist liric şi compozitor.