Laszlo Bokos este ultimul lutier din Oradea, școlit de ce mai buni maeștri
0Meşteşugarul face instrumente muzicale cu coardă şi arcuş. În cei aproape 40 de ani de experienţă, a realizat zeci de viori, viole şi violoncele. De pe vremea când era copil, Laszlo Bokos a iubit muzica şi instrumentele muzicale. Bokos este, după cum el însuşi spune, ultimul lutier din Oradea, şcolit de către maeştri de primă mână.
S-a născut la Arad, dar a crescut şi a trăit toată viaţa la Oradea, după ce, pe când avea cinci ani, familia lui s-a mutat în urbea de pe malurile Crişului Repede. „Pe la vârsta de zece ani visam să devin reparator de puşti şi arme, precum un negru bătrân pe care îl văzusem lucrând în cartierul Velenţa. Aş fi făcut mulţi bani din meseria asta pe timpul războiului din Serbia", povesteşte Bokos Laszlo. A urmat cursurile unui liceu de matematică, deşi era foarte pasionat de muzică şi de instrumentele muzicale.
„Nu e nicio contradicţie. Toţi muzicienii buni ştiu matematică. Cele două merg mână în mână, fiindcă un interpret trebuie să ştie să numere ritmurile", explică apreciatul meşteşugar, invitat la nenumărate târguri de profil, din ţară şi din străinătate.
Secrete de familie
Laszlo Bokos a învăţat să cânte la vioară de la părinţi şi de la bunicii săi, care erau şefi de orchestră în Arad. „Din cauză că nu s-a investit în mine, nu am ajuns un interpret desăvârşit. Aşa că m-am orientat spre luterie, spre construcţia de instrumente muzicale cu coarde", spune orădeanul. Este mândru că ştie cum se produc sunetele, cum se nasc acestea. În plus, meşteşugarul ştie să construiască o vioară de la A la Z, de la alegerea lemnului până la lăcuire.
„Secretul este să nu încerci să faci modernizări, să respecţi modelele originale", crede Bokos Laszlo, care face instrumente de concert. „Un mare lutier nu lucrează ca la fabrică. La o vioară de concert construiesc o lună. Dacă este una cu un design special, inspirată din reviste vechi de peste o sută de ani, munca poate dura de la trei la nouă luni", spune orădeanul. Instrumentele realizate de el sunt folosite de artiştii de la Filarmonica Oradea, de la Facultatea de Muzică din Oradea şi Cluj-Napoca. Anul trecut a fost distins cu un premiu de merit din partea statului român, pentru că a ajutat la conservarea unor obiceiuri tradiţionale. În 1999 a avut o expoziţie cu zeci de viori, la Frankfurt, moment de care este mândru.
Ucenicia, cea mai importantă
Artistul consideră că, pentru a ajunge un mare meşteşugar, un om trebuie să înveţe de la cei mai buni. El a avut această onoare, fiind instruit de un fost ucenic al celui mai mare lutier din Ungaria, din anii 1920.
Adoră muzica populară, sârbească, românească, de orice fel.Visul vieţii sale este să ajungă în Italia, la Cremona, la Institutul Internaţional de Luterie, chiar dacă, modest fiind, spune că acolo ar fi la nivel de ucenic. Artistului nu-i plac viorile cu goarnă, fiindcă i se pare că sună urât. „Nu-mi plac minciuna şi falsul, nici în artă, nici în viaţa de zi cu zi", spune orădeanul. Acesta le recomandă tuturor celor care cumpără viori să ceară înainte un certificat de autenticitate.