Medicul Pavel Oarcea a ajuns la căminul-spital de la Cighid, judeţul Bihor, considerat „lagărul“ copiilor cu handicap, în primăvara anului 1990, la doar câteva luni de la Revoluţie. De când a pus piciorul în acel loc înfiorător, a ajuns să fie iubit de zecile de suflete cărora le-a oferit cel mai de preţ dar: viaţa.

Doctorul Pavel Oarcea s-a numărat printre puţinii oameni care i-a cunoscut pe copiii de la Cighid, imediat ce au fost descoperiţi de jurnaliştii nemţi care au difuzat imagini din acel loc al groazei, imagini ce au făcut înconjurul lumii şi au adus o mare pată pe România. Medicul Oarcea s-a dedicat acelor copiii pe care alţii îi vedeau irecuperabili. El i-a ajutat apoi să trăiască, să-şi depăşească deficienţele şi chiar să-şi găsească un rost în viaţă.

Medicul pediatru a ajuns la lagărul de la Cighid împreună cu o delegaţie a Crucii Roşii Internaţionale în aprilie 1990. A reuşit să îngrijească şi să salveze acele suflete nevinovate, condamnate la moarte. Acele imagini şocante, cu copii dezbrăcaţi în pielea goală, neîngrijiţi, condamnaţi să doarmă printre şobolani şi în camere neîncălzite, i-au rămas tipărite în minte pentru totdeauna

Le-a dat medicamente din ajutoarele primite de la nemţi şi a început munca de recuperare angajând educatori şi specialişti. Din acel moment, nu a mai murit niciun copil.

Dr Pavel Oarcea- sursa foto energyspots.blogspot.ro

“Cei mai mulţi la 3 ani se prăpădeau”, povestea medicul Pavel Oarcea. Era un părinte pentru copiii de la Cighid. Aşa a ajuns ca la Cighid să aibă mulţi copiii care au ajuns să-l iubească pentru că le-a dăruit cel mai de preţ dar: viaţa. “Era un lagăr de exterminare. Înspăimântător. Mureau aproximativ 60% dintre copiii aduşi din leagăne cu diagnostice grave”, relata medicul.

Când a preluat conducerea centrului, 90% dintre copiii erau pe moarte. Chiar dacă toţi, inclusiv colegii medici, îl avertizau că începe o luptă ce de la început era sortită eşecului, nu a renunţat, s-a încăpăţănat să lupte.

“Când întâlnesc un diagnostic care spune irecuperabil, înseamnă oare că nu mai merită niciun efort? Că cei de la Cighid nu trebuiau să lupte pentru existenţa lor?“, se întreba medicul.

Pavel Oarcea a murit toamna lui 2012. Amintirea lui a rămas vie şi acum în rândul acelor copiilor de la Cighid care, cu ajutorul lui, şi-au găsit menirea sau au ajuns să devină independenţi. 

Va mai recomandam:

Cighid, lagărul groazei pentru copiii cu handicap: „Şobolanii îi mâncau de vii. Erau condamnaţi la moarte“

Povestea bătrânului de sub vişin: „Au venit la mine şi m-au aruncat în stradă”