Cum s-a parafat în 1918 Declaraţia de Autoderminare a Românilor. Actul istoric, puţin cunoscut, a fost semnat în mare secret într-o casă din Oradea
0Ziua de 12 octombrie 1918 reprezintă pentru Casa Aurel Lazăr, clădire care i-a aparţinut marelui politician Aurel Lază, şi totodată fost primar al Oradei, intrarea în istoria românilor ardeleni.
Comitetul naţional roman a ţinut aici o şedinţă secretă, ocazie cu care a adoptat Declaraţia de la Oradea. Textul, citit în parlamentul din Budapesta pe 18 octombrie 1918, proclama dreptul naţiunii române din Transilvania şi Ungaria de a hotărâ singură asupra soartei sale la viitorul congres de pace.
Şedinţa din data de 12 octombrie 1918, convocată la Oradea de către comitetul executiv al Partidului Naţional Român, s-a desfăşurat în cel mai mare secret şi a avut ca rezultat elaborarea Declaraţiei de Autodeterminare a Românilor din Ardeal şi Ungaria, cunoscută şi sub numele de “Declaraţia de la Oradea”.
Totul s-a petrecut într-o zi de sâmbătă, când liderii adunaţi în casa lui Aurel Lazăr trebuia să decidă modalitatea în care românii îşi puteau îndeplini obiectele lor naţionale în situaţia înfrângerii şi destrămării iminente a statului în care încă mai trăiau.
Întrunirea a avut loc în salonul dinspre curte al casei lui Aurel Lazăr. Au participat doctorul Teodor Mihali, dr. Alexandru – Vaida Voevod, dr. Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu, dr. Gheorghe Popovici, Gheorghe Crişan, Nicolae Ivan, dr. Ioan Ciordaş, Ioan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, dr. Nicolae Cornean etc.
„Declaraţia de autodeterminare de la Oradea", semnată în casa avocatului orădean Aurel Lazăr, a fost singurul document al românilor vremii în care se regăsea conceptul de autodeterminare şi principii de drept internaţional statuate printr-o lucrare de talie mondială - „Cele paisprezece puncte" ale preşedintelui american W. Wilson". Au fost principiile care au fost evocate în cadrul evenimentului intitulat „Importanţa Zilei de 12 octombrie în istoria naţională. Importanţa Oradiei şi a Declaraţiei de Independenţă de la Oradea pe harta mondială".
Istoricul Liviu Borcea scrie în cartea „Memoria caselor“ că imobilul ar fi fost ridicat la sfârşitul veacului al XIX-lea, după ce, în 1860, tatăl lui Aurel Lazăr a fost ales subfisc comitatens la Oradea, fiind şi notar al Consistoriului ortodox.
“Casa nu reprezintă din punct de vedere arhitectonic o realizare deosebită. Cu un singur nivel, ridicat pe un demisol înalt, spaţioasă, cu nenumărate încăperi ce dau cu ferestrele spre stradă şi spre curte, este tipul de clădire orădeană zidită de oameni cu stare”, arată Liviu Borcea.
Trecut şi prezent
Acum în imobil funcţionează un muzeu. Fosta casă a fost împărţită, imaginar, în două segmente. Unul dedicat politicianului şi unul având ca teme sfârşitul de secol XIX, începutul de secol XX, lupta naţională, conturarea ideii de unire. Ideea creării Muzeului Aurel Lazăr s-a născut în decembrie 1989, în ianuarie 1990 fiind finalizate actele prin care casa marelui om politic a trecut în proprietatea complexului Muzeului Ţării Crişurilor.
Colecţia care se dezvăluie vizitatorului acestui muzeu este formată din: mobilierul unui salon care a aparţinut lui Aurel Lazăr (masă cu tăblie cu casete şi cu picioarele sculptate, câte două scaune înalte „bărbăteşti” şi „femeieşti” sculptate, canapea sculptată…), numeroase portrete şi fotografii ale familiei Lazăr (portretul în ulei al lui Aurel Lazăr, realizat după fotografia-portret, portret-fotografie în ramă al tatălui lui Aurel Lazăr, portret-fotografie al lui Aurel Lazăr, portret-fotografie în ramă al mamei lui Aurel Lazăr, medalion cu portretele părinţilor, fotografie în ramă cu Iulia Lazăr (mama) alături de copilul Aurel Lazăr, portretul dnei Aurelia Lazăr în costum naţional, fotografia familiei Aurel Lazăr (soţie, fiu), fotografie cu fiul lui Aurel Lazăr în curtea casei, fotografie a lui Aurel Lazăr în atelierul pictorului E. Kovács, fotografie-portret a lui Aurel Lazăr în costum de gală) şi piese de artă de factură secession sau de influenţă asiatică.
Muzeul Aurel Lazăr este înainte de toate un muzeu de atmosferă. De la intrare, vizitatorul este purtat în istorie, prin pozele care înfăţişează una dintre vizitele regale la Oradea, declaraţia de independenţă, Marea Unire şi apoi harta României Mari. O expoziţie de pictură interbelică românească întâmpină musafirii, cuprinzând lucrări ale lui I. Iser, C. Ressu, N. Irimie şi L. Grigorescu.
Vă mai recomandăm: