Tupeu de funcţionar, în familie
0De câte ori v-aţi lovit de nesimţirea funcţionarilor publici? De multe ori, ştiu. Şi eu. Nu o dată mi-au izbit geamul de la ghişeu în faţă pe motiv că şi-au încheiat programul la ora 14.00. Ori mi-au aruncat în grabă, printre dinţi, un răspuns plictisit. De ce se comportă de parcă ne-ar face o favoare că le plătim salariul? Simplu. Pentru că funcţionăraşii se simt la serviciu ca la ei acasă. Nu, nu generic vorbind. La b
Recent am aflat că nu mai puţin de o sută de angajaţi dintre cei 700 câţi are Primăria Iaşi sunt rude. Recunosc, vestea nu m-a surprins, ci mi-a clarificat de ce mulţi dintre ei au căpătat tupeu de bişniţari.
Cum să nu te crezi şmecher când ştii că soţul, sau mama îţi ţine postul călduţ, când fişa de evaluare ţi-o face nevasta, sau fluturaşul de salariu ţi-l semnează tata?
De exemplu, directorul tehnic al Primăriei, Mihai Chirica, este şeful propriei soţii, angajată în funcţia de inspector. Mă întreb cum va stabili soţul-şef gradul de competenţă al nevestei-subalterne, atunci când din instituţie vor trebui să zboare aproape jumătate dintre salariaţi. Cel puţin asta a anunţat în urmă cu puţin timp primarul Gheorghe Nichita.
Modelul nepotismului îl găsim la Iaşi chiar şi la un nivel mai înalt. La scurt timp după ce a fost ales şef al Consiliului Judeţean, Constantin Simirad şi-a angajat fiul, pe Constantin Simirad jr, în funcţia de consilier IT. Tatăl a explicat, zâmbind, că feciorul a primit postul pentru că, pur şi simplu, a fost foarte bine informat şi pregătit...
Hai, dom'le, mă laşi?