Sexul cu animalele şi pedeapsa care se acorda în timpul lui Vasile Lupu. Ce păţesc zoofilii în prezent
0România este, alături de Ungaria şi Finlanda, singura ţară din Europa care nu sancţionează penal persoanele care fac sex cu animalele. În trecut, însă, această faptă era aspru pedepsită.
De-a lungul istoriei, cei care comiteau abuzuri sexuale erau pedepsiţi drastic, existând situaţii prevăzute de legile cunoscute în care violul se putea sancţiona şi cu moartea. Modul de pedepsire era diferit şi în funcţie de statutul social al celui vinovat de comiterea violului, pedepsele căpătând un caracter unitar odată cu intrarea în vigoare a primului Cod Penal al României moderne, cel intrat în vigoare în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
La fel ca şi celelalte abuzuri sexuale, zoofilia era considerată infracţiune, cei care comiteau această faptă. O primă reglementare referitoare la zoofilie apare în Pravila lui Vasile Lupu, În 1646, la Iaşi, era tipărită “Pravila lui Vasile Lupu”, considerat primul document legislativ laic din istoria României, potrivit unei lucrări publicate de judecătoarea Carmen Lupe. Violul era denumit în acel document “sila fecioarelor” iar subiectul infracţiunii erau atât femeile cât şi bărbaţii. Pedepsele erau diferite în funcţie de statutul social al infractorului.
“Bogatul cu pierderea unei sume de bani din averea sa, pe când cel sărac cu bătaia şi scoaterea din comunitate; (…) tutorele cu confiscarea averii şi pierderea calităţii de tutore, pe când sluga cu arderea de viu.“ Cei care erau găsiţi vinovaţi pentru zoofilie erau pedepsiţi cu tăierea capului, trupul fiind apoi ars, alături de animalul cu care întreţinuse raporturi sexuale.
În acelaşi document erau incriminate şi alte perversiuni sexuale. Sodomia, de pildă, era denumită “prespre fire” şi era detaliată în document ca fapta care are loc atunci când “se împreună neştine cu fiece obraz parte bărbătească”. Pedeapsa pentru sodomie era tăierea capului şi arderea trupului. Se pedepsea inclusiv sodomia comisă asupra femeilor.
Din perioada fanariotă avem o definiţie a violului aşa cum era ea reglemantată în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, domnitor al Ţării Româneşti: “Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire”.
Codurile din timpurile lui Cuza şi Carol al II-lea
Primul Cod Penal românesc a fost cel adoptat în 1865, în timpul domnitorului Micii Uniri, Alexandru Ioan Cuza. Era considerat unul dintre cele mai moderne din Europa, fiind inspirat din codurile prusace şi franţuzeşti. Infracţiunea de viol era denumită atunci “atentat contra pudoarei” şi era pedepsită în funcţie de modul în care era comisă. În cazurile cu autori multipli, pedeapsa era “maximul recluziunii (muncă silnică)”. Nu sunt menţiuni referitoare la posibilele sistări ale pedepsei.
În prezent, doar trei ţări din Europa nu incriminează fapta de zoofilie: România, Ungaria şi Finlanda.
Citeşte şi: