Pavăl Ciripan: „Toată viaţa am căutat linişte şi pace“

Pavăl Ciripan a fost închis în lagărele din spaţiul rusesc. S-a întors în ţară cu un paşaport fals şi, de atunci, nu a mai plecat printre străini. La 17 ani a urmat cursurile Academiei de Croitorie de la Timişoara, iar meseria l-a ajutat în pribegia sa prin lume.

A încercat mai multe meserii până să-şi dea seama că aşa ar putea să-şi câştige existenţa din croitorie, deşi nu ştie exact de ce s-a apucat de această îndeletnicire.

„La Academie am învăţat să croiesc orice fel de veşminte bărbăteşti, femeieşti, pentru copii pe tipare matematice. Am fost profesor de croi, iar asta m-a ajutat toată viaţa mea pentru că am lucrat prin ateliere“, îşi aminteşte Pavăl Ciripan.

Plimbat prin închisori până în Tataria

În 1937 a fost încorportat în armată, iar doi ani mai târziu a fost prins şi aruncat în închisorile din Ucraina. „Am fost trimis în armată, dar nu să omorâm oameni. Ne-au înconjurat ruşii şi, într-o ambuscadă, am fost prins şi  închis“, afirmă bărbatul de 95 de ani.

A fost băgat în închisorile şi lagărele din Ucraina şi dus până în Kazan, în Tataria. După doi ani a început ancheta, iar în timpul unui iterogatoriu a fost bătut până la sânge. „Anchetatorii erau oameni barbari. Nu ştiu cu ce m-a lovit unul dintre ei, că am căzut într-un lac de sânge, cu măselele vărsate pe jos. Pe acela l-am rugat să mă ajute să mă ridic şi asta l-a înduioşat. M-a spălat, m-a anchetat în continuare şi mi-a redus pedeapsa. Ar fi trebuit să primesc 25 de ani pentru spionaj, dar mi-a dat doar 10 ani“, îşi aminteşte fostul prizonier.

După ce a ieşit din închisoare a fost luat ca şef de secţie la o croitorie din Ucraina, unde a lucrat opt ani. I-a fost schimbat numele, din Pavăl Ciripan a devenit „Pavel Nicolaevici Pavliuc“. La 40 de ani a revenit în ţară cu un paşaport fals.

„În 1955 am venit în Iaşi, aici s-a oprit trenul din Rusia. Toată viaţa am căutat linişte şi pace, dar nu am avut parte de asta“, povesteşte bătrânul. A umblat prin ţară şi a lucrat la diferite fabrici de confecţii din Iaşi, Botoşani, Bacău, dar şi în Dobrogea sau la Timişoara.

„La Timişoara am fost modelierul fabricii de haine de piele, din 1969 până în 1976, când am ieşit la pensie. De acolo am acum venit de 600 de lei în fiecare lună, cu toate că modelele făcute de mine au ajuns în expoziţii din Olanda şi Austria“, spune Pavăl Ciripan.

Cunoaşte mai multe limbi străine

În pelerinajul lui prin lume a învăţat ruseşte, maghiară, germană şi ucraineană.  „Eu ştiu ruseşte corect, să citesc, să scriu şi să socotesc“, spune mândru bărbatul. În lagărele din spaţiul rusesc a făcut parte din „brigada de agitaţie“, fiind pus să înveselească prin cântecele sale atmosfera sumbră din închisori.  

Profil

Născut: 3 iulie 1915, comuna Cândeşti, judeţul Botoşani.
Studii: Academia de Croitorie.
Familie: Are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri

Care credeţi că este secretul longetivităţii dumneavoastră?
Nu m-am supărat pe nimeni, acesta este secretul meu. Dacă ştiam pe cineva potrivnic, duşman sau chiar dacă mă bătea, eu nu puteam să mă supăr.

Ce părere aveţi despre felul în care sunt croite hainele de astăzi? 
Acum, totul este mult mai simplu. Pe vremea mea, dacă nu aveai şcoală, nu puteai croi nimic. Eu luam toate măsurile matematic.

Ce-i place
Îi place să citească şi să interpreteze textele din Evanghelie. Numai în ultimele nouă luni a citit 19 cărţi. „Citesc foarte mult pentru că ochii şi urechile mi-s bune“, spune Pavăl Ciripan. La 95 de ani i-ar plăcea să mai predea încă un curs de croitorie.

Ce nu-i place
Detestă că a avut o viaţă plină de greutăţi. Tot ce a construit pe unde a stat în lume i-a fost furat sau distrus. Şi-ar dori să primească drepturile de veteran de război pentru că, după zece ani de închisoare nu beneficiază de nicio susţinere financiară în afară de pensie.