Paştele în perioada interbelică. „Primăria cerea civililor să-şi adapteze ţinuta vestimentară la rigorile manifestării“
0În anul 1938, potrivit actelor din fondul Primăriei Iaşi, în Vinerea Mare, detaşamente ale armatei erau înşirate în faţa Catedralei Mitropolitane, fiind implicate activ în înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf.
În perioada interbelică, Paştele reprezenta o sărbătoare a comunităţii la care participau şi autorităţile de stat. Cercetătorul Bogdan Moşneagu arată în lucrarea „Biserica Ortodoxă, putere politică şi viaţă publică. Iaşi, 1930-1937”, publicată în „Xenopoliana. Buletinul Fundaţiei Academice «A.D. Xenopol»”, că statul era prezent la slujba Învierii nu numai ca organizator, ci şi în calitate de actor.
Sărbătoarea Paştelui trebuia să ofere sentimentul unei comuniuni mai presus de funcţii şi interese politice, după arată autorul.
„Paştele reprezenta o sărbătoare a comunităţii la care participau şi autorităţile de stat. Ca şi pentru celelalte serbări religioase, se trimiteau invitaţii şi se afişa în oraş programul oficial. Spre deosebire de celelalte sărbători, trebuie subliniat faptul că oficialităţile nu luau parte numai la slujba Învierii, ci şi la slujba Prohodului, arătând astfel că momentul Învierii îl trăiau nu numai ca simpli actori sau organizatori, ci şi alături de credincioşi sau de electorat, empatizând cu aceştia sentimentele de reculegere şi de purificare spirituală”, se arată în lucrarea menţionată.
Potrivit cercetătorului, prin faptul că reprezentanţii statului participau la slujba Învierii, Biserica Ortodoxă era de acord „să transfere o parte din sacralitatea sa autorităţilor civile şi militare”.
Ceremoniile militare
Documentele emise de autorităţile municipale şi judeţene din perioada de până la cel de-al Doilea Război Mondial, aflate la Arhivele Naţionale din Iaşi, conţin şi programele după care se organizau ceremoniile publice cu prilejul Paştelui. Spre exemplu, în anul 1938, potrivit actelor din fondul Primăriei Iaşi, în Vinerea Mare, detaşamente ale armatei erau înşirate în faţa Catedralei Mitropolitane, fiind implicate activ în înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf, timp în care muzica militară acompania ruga Prohodului Domnului.
„Slujba Învierii repeta acelaşi ceremonial: o companie de onoare cu drapel şi muzică era amplasată în faţa Mitropoliei şi urma să interpreteze imnurile bisericeşti specifice, de îndată ce Î.P.S.S. Nicodim adresa credincioşilor adunaţi la slujbă mesajul «Hristos a înviat!». Primăria cerea participanţilor civili să-şi adapteze ţinuta vestimentară la rigorile manifestării şi ale mediului din care provin. Astfel, în Vinerea Mare, civilii ce urmau a participa la Prohod trebuiau să poarte ţinuta de ceremonie cu mănuşi negre şi decoraţii, iar cadrele armatei uniforma de serviciu”, spune Diego Ciobotaru, doctorand la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
Conform documentelor pe care le-a studiat, la Slujba Învierii, civilii purtau aceeaşi ţinută de ceremonie, dar, de această dată, decoraţiile erau asortate cu mănuşi albe. De asemenea, militarii erau somaţi să poarte decoraţiile dobândite. Slujba de Înviere se încheia cu retragerea cu torţe a trupelor armatei de la Palatul Administrativ sau de la Mitropolie până la cazărmile din Copou.
Citeşte şi: