O fotografie unicat cu Eminescu s-a întors la Iaşi, într-o colecţie personală. „O ţin pe şemineu să o văd în fiecare zi“
0Una dintre fotografiile originale ale lui Mihai Eminescu, a treia din cele patru cunoscute, şi-a găsit locul la Iaşi. Această piesă rară a intrat în posesia avocatei Gianina Vera Poroşnicu.
Fotografia unicat, proaspăt intrată în colecţia avocatei, se află expusă la Iaşi, în Casa Zoller, imobil de referinţă pentru arhitectura locală şi naţională, construit în anul 1912 şi restaurat chiar de către av. Gianina Poroşnicu.
Această penultimă fotografie a avut o popularitate redusă în epocă. Criticii literari şi publicul larg au respins-o, deoarece au recunoscut în ea semnele bolii. Portretul a fost totuşi reprodus în coperta ediţiei Şaraga a volumului „Versuri si proza” (1890), pe prima pagina a unor numere consacrate lui Eminescu din reviste ca „Flacăra” (1912) sau „Gândirea” (1929), precum şi pe coperta ediţiei Botez din colecţia „Clasicii români comentaţi”.
„A fost făcută chiar în Iaşi, iar marele poet şi publicist avea atunci 34 de ani. E foarte important faptul că poza s-a întors la noi şi vă asigur că va rămâne aici. Eu o ţin pe şemineu ca să o văd în fiecare zi”, spune Av. Gianina Vera Poroşnicu.
Fascinată de patrimonial cultural
Şi avocaţii au pasiunile lor, iar asta se aplică şi în cazul avocatei Gianina Vera Poroşnicu, cea care este fascinată de tot ceea ce ţine de patrimoniul cultural, de case şi obiecte vechi. Aceasta povesteşte că a moştenit pasiunea de la tatăl său.
„Tatăl meu este colecţionar al operelor lui Mihai Eminescu, ediţii princeps, şi mă bucur că, la rândul meu, am acum acest privilegiu de a deţine această fotografie cu o valoare istorică certă”, spune Gianina Vera Poroşnicu.
Fotografia a fost scoasă la licitaţie, în urmă cu 3 ani, de Artmark, iar Gianina Vera Poroşnicu este câştigătoarea licitaţiei.
Sunt doar patru fotografii recunoscute ale lui Mihai Eminescu: cea făcută în 1869 la Praga, când poetul avea 20 de ani, cea din 1878 realizată în Bucureşti, cea de la Iaşi, făcută în 1884, iar cea de-a patra, ultima, este din 1887 din Botoşani.