Luptă pentru tinerii seropozitivi

Mihaela Munteanu lucrează într-o fundaţie care se ocupă cu sprijinirea bolnavilor de SIDA. Fosta jurnalistă a renunţat la presă atunci când a înţeles că poate face mai multe pentru bolnavi dacă  luptă alături de ei.

Mihaela Munteanu lucrează împreună cu tinerii seropozitivi, în cadrul unei unităţi protejate unde se produc decoraţiuni handmade. Nu îi este frică, nu se retrage speriată atunci când trebuie să dea mâna cu ei, dar, ceea ce este mai important, îi tratează cu respect şi nu-i priveşte cu mila mută a celor care se tem de ceea ce nu cunosc. 

Activitatea ei la Fundaţia „Alături de Voi“ a început în anul 2005. Pe atunci era de cealaltă parte a baricadei: era o tânără jurnalistă în căutarea unui reportaj care să facă diferenţa. „Am participat la o dezbatere publică pe problemele persoanelor seropozitive. Ca ziarist, am vrut să vorbesc cu o persoană seropozitivă. A venit un tânăr, a pus mâna pe umărul meu şi m-a întrebat «Căutaţi un subiect de senzaţie? Vă dau eu un subiect!»“, îşi aminteşte Mihaela Munteanu primul său contact cu o persoană infectată cu virusul HIV.

Povestea tânărului a impresionat-o. „Mi-a povestit că îl dureau îngrozitor măselele şi nimeni nu voia să îl trateze după ce spunea că este seropozitiv. A fost pentru mine primul contact real cu această problemă“, povesteşte Mihaela.

La dispoziţia bolnavilor zi şi noapte

Între timp, Mihaela a fost angajată în cadrul fundaţiei şi a renunţat la presă. În fiecare zi, ieşeanca pune la cale evenimente prin care luptă, alături de bolnavii de HIV, împotriva discriminării. De asemenea, îi ajută pe aceştia să îşi găsească de lucru şi să se integreze în societate.

Cazul unuia dintre beneficiari a impresionat-o pe Mihaela în mod deosebit. „A fost un tânăr care a dezvoltat, tot din cauza infecţiei cu HIV, tulburări psihice. Vorbea deschis cu mine, mă suna şi când eram în concediu să-mi spună ce probleme are. Tot timpul avea întrebări şi nu avea cu cine altcineva să vorbească“, îşi aduce aminte Mihaela.

Pentru una dintre campanii, Mihaela a găsit o soluţie inedită: implicarea fetiţei ei. „În primul rând, a trebuit să reuşesc eu să cred că fetiţa mea poate sta lângă aceste persoane fără nicio problemă. În acele momente, mi-am pus nenumărate probleme. M-am gândit la posibile accidente şi dacă am eu dreptul să mă joc de-a Dumnezeu cu copilul meu. Apoi am decis că nu este niciun pericol“, spune Mihaela.

Ieşeanca este convinsă că munca ei a contribuit deja la creşterea nivelului de înţelegere şi de acceptare a unei boli incurabile, dar care nu ar trebui să marginalizeze pe nimeni.