De ce pierderea animalului de companie este resimţită ca o tragedie de proprietar. Mulţi refuză să admită public durerea

Psihologii consideră că dispariţia unui animal de companie poate fi o experienţă traumatizantă pentru cei care-l au în grijă.

Cunoscutul psiholog Guy Winch enumeră într-un articol publicat recent în Psychology Today cinci motive pentru care pierderea animalului de companie reprezintă o lovitură emoţională puternică. Potrivit specialistului, mulţi dintre cei care trec printr-o astfel de traumă nu recunosc public durerea pe care o simt şi evită să vorbească despre moartea animalului lor de companie, de cele mai multe ori din ruşine.

Psihologul explică de ce o astfel de dispariţie transformă viaţa proprietarului. Potrivit specialistului, pierderea animalului de companie poate fi la fel de dureroasă ca moartea unui membru al familiei, deoarece sunt mulţi proprietari care petrec foarte mult timp cu „prietenul necuvântător“.

Specialistul consideră că prezenţa în viaţa unui om a unui animal de companie are rol terapeutic reducând depresia şi singurătatea. Pe de altă parte, a avea grijă de cineva, fie şi de un animal, ne face să avem o părere mai bună despre noi şi ne asigură un scop. În  acest context, piererea este foarte traumatizantă.

Dispariţia animalului de companie ne poate da peste cap programul zilnic construit în funcţie de nevoile pe care trebuia să le asigurăm prietenului necuvântător, fie hrană, fie timp pentru joacă ori plimbare în aer liber. Pentru că în timp animalul de companie asigură o latură socială a proprietarului, moartea acestuia poate fi percepută ca o pierdere a unei părţi din identitatea stăpânului. Astfel, psihologul recomandă ca cei care trec prin astfel de traume să fie priviţi cu mai multă înţelegere de cei apropiaţi şi de comunitate.

Citeşte şi:

Cum să-ţi dai seama că prietenul tău necuvântător are nevoie de o vizită urgentă la medicul veterinar