Cum calculăm categoria de confort a locuinţelor. Ce indicatori ar fi bine să urmărim atunci când ne mutăm într-un spaţiu nou

Legislaţia în vigoare stabileşte clar categoria de confort aferentă fiecăruit tip de locuinţă existent în România.

Potrivit Decretului Lege nr.61/1990 şi a Legii 85/1992, gradul de confort al locuinţelor poate de fi de patru tipuri, respectiv confort I, II, III şi sporit. Apartamentele cu 1, 2, 3, 4 şi 5 camere se încadrează în aceste graduri de confort în funcţie de suprafaţa utilă existentă. Aceasta reprezintă suma tuturor ariilor utile ale încăperilor din locuinţă, precum camere, băi, toalete, spaţii de depozitare, mai puţin cele ale balcoanelor.

În cazul unui apartament cu o cameră, vorbim de confort sporit dacă există o arie utilă egală sau mai mare de 37 mp, confort I – în cazul unei suprafeţe de 30 mp, confort II- 23 de mp, iar orice suprafaţa mai mică de aceasta încadrează locuinţa la categoria de confort III.

Dacă avem un apartament cu două camere, acesta oferă confort sporit dacă are 55 mp, este de confort I când aria utilă ajunge la 50 mp şi de confort II dacă are 36 mp. Orice suprafaţă mai mică de aceasta încadrează locuinţa la confort III.

Pentru confort sporit la un apartament cu trei camere, suprafaţa utilă trebuie să ajungă la 78 mp, în timp ce pentru confort I – aria utilă menţionată de lege este de 65 mp, iar pentru confort II- 48 mp. Apartamentele cu mai puţin de 48 mp intră în categoria confort III.

La un apartament cu 4 camere, confortul sporit este atunci când avem 100 de mp, se încadrează la confort I când locuinţa are 80 de mp şi la confort II când e de 60 mp. Orice suprafaţă mai mică de aceasta, face ca un apartament cu patru camere să fie de confort III. În cazul locuinţelor cu 5 camere este menţionată doar suprafaţa pentru confort sporit, aceasta ajungând la 118 mp.

Pe de altă parte, în funcţie de compartimentarea locuinţei, putem vorbi de apartamente decomandate, semidecomandate, nedecomandate şi circulare. Potrivit specialiştilor, un apartament decomandat este cel în care accesul în toate camerele se face prin holuri, nefiind necesară trecerea dintr-o cameră în alta. Cel semidecomandat asigură accesul în camere prin două holuri, dar şi prin una din camere. Locuinţa tip vagon sau nedecomandată presupune trecerea dintr-o cameră în alta. Un apartament circular presupune accesul în camere prin două holuri, dar şi prin intermediul unei alte camere.