Ce a rămas în urma tragediei aviatice în care un elicopter SMURD s-a prăbuşit la Iaşi: „Mamă, ia-ţi pastile, că a murit Liliana”

9 ianuarie 2006. La mai puţin de un an de la primul zbor de salvare de la Iaşi, colectivul SMURD de aici a trecut prin cea mai grea încercare. Obişnuiţi să salveze oameni aflaţi la limita dintre viaţă şi moarte, medicii de la SMURD Iaşi nu au reuşit să repornească inimile propriilor colegi care au pierit după ce elicopterul în care se aflau s-a prăbuşit.

Misiunea cea mai grea pentru SMURD Iaşi a avut loc acum 10 ani. Pe o vreme geroasă de ianuarie, echipajul de pe elicopterul Eurocopter 135, format din pilotul Valentin Stănescu (37 de ani), copilotul Augustin Toma (34 de ani), medicul Liliana Puiu (37 de ani) şi asistenta Mioara Haută (30 de ani), s-a îndreptat spre aeroport pentru a efectua zborul de încălzire al elicopterului cu care salvau vieţi.

După mai puţin de 10 minute de la decolare, aparatul s-a prăbuşit şi toţi cei patru salvatori au murit. Luni, 9 ianuarie 2006, era ultima zi de activitatea la Iaşi pentru cei doi piloţi detaşaţi aici pentru misiuni pe elicopterul SMURD. Urmau să revină acasă, la Bucureşti, la familiile lor şi apoi să fie detaşaţi în alte misiuni, în ţară. În aceeaşi zi, medicul de pe elicopter îşi înlocuise o colegă. Liliana, Lala cum îi spuneau colegii, voia să meargă ziua următoare, când era de gardă, în vizită la un frate. Niciunul dintrei ei nu a mai apucat însă să fie alături de oamenii dragi.

„Eram la spital. Ţinusem raportul de garda şi am primit un telefon prin care am fost întrebată dacă ştiu ceva, dacă este posibil să se fi prăbuşit elicopterul. Evident că nu am crezut şi am început să sun pe telefonul doctoriţei Puiu. Telefonul suna, dar nu răspundea nimeni”. Atunci medicul şef SMURD, Diana Cimpoeşu, i-a alertat pe ceilalţi colegi şi împreună cu un alt doctor şi cu un asistent a plecat spre aeroport să facă ceea ce ştiau cel mai bine: să salveze victimele din ghearele morţii.

Victime găsite în stop cardio-respirator

„De pe maşină am verificat la dispecerat informaţia şi ne-am lămurit. Oricum ne gândeam că sunt în viaţă şi că putem să-i salvăm chiar dacă au răni foarte grave. Când am ajuns acolo, am văzut că piloţii au leziuni incompatibile cu viaţa. Imediat am început să le resuscităm pe Mioara şi pe Lala care erau în stop cardio-respirator de mai multe minute. Gândul nostru era că putem sigur face ceva, dar nu am reuşit”, povesteşte medicul urgentist. 

Ieşencele Liliana Puiu şi Mioara Haută făceau parte din prima echipă SMURD Iaşi care a efectuat misiuni pe elicopter. Doctoriţa Liliana Puiu îşi desfăşura activitatea în Unitatea de Primire Urgenţe de la Spitalul „Sf. Spiridon” din 2000 şi era unul dintre medicii „foarte entuziasmaţi” când a început activitatea SMURD la Iaşi. 

Din plăcere pentru ceea ce făcea, doctoriţa Puiu a efectuat zeci de gărzi pe aparatul de zbor, în intervalul scurt de la sosirea elicopterului la Iaşi până la accidentul aviatic - din mai 2005, în ianuarie 2006 . Colegii spun că Lala a fost un om bun, un doctor foarte vesel, tonic şi copilăros în anumite momente.

„Nici nu ştiu cum au trecut zece ani pentru că a fost greu. Ceea ce s-a întâmplat a fost de necrezut. Eu eram atunci la Bucureşti, la fratele ei, şi nu ştiam că zboară. Ea voia să vină la noi şi a făcut schimb cu o colegă. La un moment dat, a venit băiatul şi mi-a spus «mamă, pregăteşte-te! Mamă, pregăteşte-te, ia nişte pastile de calmare ». Eu pe vremea aceea nu luam nicio pastilă şi am întrebat de ce. «Mamă, ia-ţi pastile, că a murit Liliana”, spune Lucica Puiu, mama medicului mort la datorie. 

Mioara Haută, asistenta aflată în elicopterul care s-a prăbuşit, era cea mai tânără membră a echipajului. Mioara îşi îndeplinise un vis când SMURD Iaşi a început să facă misiuni şi pe cale aeriană: cel de a zbura. O fire mai retrasă şi tăcută, după cum şi-o amintesc medicii din UPU, Mioara era cea mai iubită asistentă de către copiii şi oamenii străzii. Când ştiau că este de serviciu, nevoiaşii dădeau fuga la Spitalul „Sf. Spiridon” pentru că Mioara îi îngrijea cu drag.

„Era mama copiilor străzii în UPU. Cum ştiau că e pe tură, cum veneau să-i spele şi să-i ajute. Când am înmormântat-o, copiii străzii au furat florile din faţa monumentului Independenţei şi, aşa uscate, i le-au adus ei, în biserică”, îşi aminteşte Marian Haută, fratele victimei. 

Mioara era o asistentă credincioasă, membră în corul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei de la Iaşi, şi apropiată de reprezentanţii bisericii de aici. Atât de apropiată încât şi-a reluat serviciul în UPU, după ce l-a întrerupt o vreme pentru a se călugări, la insistenţele actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, Mitropolitul Moldovei în 2006. „Ea a fost plecată la o mănăstire prin Botoşani şi a adus-o înapoi la Iaşi Patriarhul Daniel, explicându-i că are o misiune de viaţă. O dată pentru că mama noastră este surdo-mută şi are nevoie de ea şi a doua oară pentru că îşi poate îndeplini viaţa ajutând oamenii bolnavi în UPU”. 

În ziua accidentului, fratele Mioarei ştia că sora sa este „acolo sus” şi când a auzit la radio că elicopterul s-a prăbuşit a fugit direct la aeroport. Nu avea să-şi mai prindă sora în viaţă, ci doar să ceară explicaţii pentru ce s-a întâmplat. Răspunsurile complete le-a primit câţiva ani mai târziu într-un raport gros în care s-au consemnat toate elementele care au dus la imposibilitatea pilotului de a se orienta în spaţiu.

„La început, te legi de ultimele secvenţe pe care le ştii. Eu am pus la dispoziţia procurorilor telefonul ei. Mioara cu 15 secunde înainte de a muri şi-a făcut fotografii. Ea cu doctoriţa Liliana. A filmat şi locul unde a căzut şi, când ţi se spune că vizibilitatea nu era bună şi tu vezi de pe telefonul victimei locul unde a picat, începi să te gândeşti la altele. Abia când am avut raportul final, am înţeles altfel lucrurile”. 

Mioara Haută zbura pe elicopterul SMURD din mai 2005. Cu o lună înainte de accident, în decembrie 2005, asistenta îşi făcuse o asigurare privată de viaţă. „În caz de orice, deci şi în caz de accident aviatic”, conchide Marian Haută. Asistenta medicală a fost înmormântată în uniforma SMURD. Nu voia să se căsătorească, ci să-i slujească lui Dumnezeu prin ajutorarea semenilor săi. De aceea, familia a preferat rochiei de mireasă, uniforma pentru care tânăra şi-a dat viaţa. 

Citeşte şi:

Elicopter SMURD prăbuşit. Toţi cei patru membri ai echipajului au murit