Căscatul semnalează nevoia de somn: adevăr sau mit? Cât de multe lucruri se cunosc despre acest obicei banal
0Căscatul este frecvent asociat cu somnolenţa sau cu plictiseala, însă nu întotdeauna acestea sunt cauzele. Pe cât este de banal, pe atât de puţine lucruri se cunosc cu certitudine despre căscat, însă este un mit că semnalează mereu nevoia de somn.
Durează doar câteva secunde. Inspiri profund, expiri rapid, te strâmbi puţin şi închizi ochii strâns, moment în care aceştia încep să lăcrimeze. Da, tocmai ai căscat. Se întâmplă asta măcar o singură dată pe zi. Ce înseamnă asta? Că eşti obosit sau plictisit?
Este adevărat că oamenii cască adeseori când se pregătesc să meargă la culcare seara, însă este la fel de adevărat că se întâmplă şi dimineaţa la trezire, chiar şi de câteva ori în timpul zilei, în funcţie de o serie de factori precum gradul de vigilenţă sau de concentrare, de cât de distras eşti. Mai mult decât atât, poţi să caşti chiar şi când vezi pe alcineva căscând.
Iată câteva explicaţii:
Căscăm, de cele mai multe ori, la primele ore ale dimineţii sau seara târziu, când creierul nostru încă se adaptează ritmului circadian.
Potrivit oamenilor de ştiinţă, acest gest este necesar pentru reglarea temperaturii creierului, astfel încât acesta să funcţioneze corect, iar eficienţa mentală să fie la cote maxime. Astfel se explică şi de ce căscăm mai mult vara, deşi se întunecă mai târziu.
Temperaturile crescute determină creierul să ia atitudine. De altfel, o cercetare realizată de oamenii de ştiinţă britanici a demonstrat că pe măsură ce temperatura ambientală creştea exista o incidenţă mai crescută a căscatului.
O altă ipoteză este cea lansată de un grup de cercetători de la Universitatea Albany din New York, conform căreia căscatul îmbunătăţeşte capacitatea mentală de recepţie a informaţiilor, adică ajută la creşterea nivelului de atenţie.
Creierul consumă o treime din caloriile ingerate de un om, generând astfel căldură şi provocând somnolenţă. Căscatul ar contracara acest efect, conform studiilor.
Şi psihologii au un cuvânt de spus: atunci când există o întârziere în elaborarea mentală a informaţiilor, corpul reacţionează prin căscat.
Căscatul este contagios?
De asemenea, există ipoteza conform căreia căscatul ar fi contagios, însă cauzele nu au fost pe deplin desluşite.
Probabil cea mai populară teorie ce stă în spatele reflexului contagios este că preluarea căscatului reprezintă o formă de comunicare non-verbală şi sugerează faptul că suntem receptivi la emoţiile celuilalt.
Alte studii au fost efectuate pentru a demonstra teoria că acţiunea de a căsca este contagioasă sub influenţa altui factor: vârsta, nu empatia. La studiu au participat 328 de persoane. Acestora le-a fost testată reacţia la căscat, prin urmărirea unui filmuleţ de 3 minute în care erau prezentaţi oameni ce căscau.
Rezultatele experimentului au relevat faptul ca 222 dintre participanţi au căscat între 1-15 ori pe parcursul vizionării clipului video. Printre aceştia se numărau: tineri sub 25 de ani – peste 80% din oamenii din această categorie de vârstă care au participat la test; persoane cu vârste cuprinse între 25 şi 49 de ani- puţin sub 60% din această categorie şi doar 41% dintre cei de peste 49 de ani au reacţionat la căscat.
Deşi s-au făcut zeci de studii, nu există încă o explicaţie universal acceptată care să clarifice de ce căscăm când alţii cască în preajma noastră.
Căscatul excesiv poate fi o reacţie anormală a nervului vag, semnalând o afecţiune a inimii sau a creierului.