Video VIDEO Săcărâmb, fostul „El Dorado“ al Europei. Tainele aşezării de sub vulcan, locul cel mai bogat în metale preţioase
0Satul Săcărâmb din judeţul Hunedoara a devenit în ultimii ani o destinaţie turistică populară pentru amatorii de excursii în natură şi pentru pasionaţii de istorie. Este un loc cu privelişti uimitoare din Munţii Metaliferi, cunoscut de secole pentru bogăţia minelor sale de aur şi preţuit pentru frumuseţea priveliştilor sale
De la mijlocul secolului al XVIII-lea, satul Săcărâmb, comuna Certeju de Sus din judeţul Hunedoara, una dintre cele mai pitoreşti aşezări din Transilvania, a devenit faimos în toată Europa.
În câteva decenii după ce taina sa a fost aflată, locul ascuns în Munţii Metaliferi s-a transformat într-un orăşel minier, în care trăiau şi munceau români, germani, ungari, slovaci şi italieni, dar şi familii venite din colţuri îndepărtate ale Europei. Mirajul aurului şi al altor minerale rare şi preţioase a închegat o comunitate prosperă şi cosmopolită în aşezarea înfiinţată în jurul unui con vulcanic numit Dealul Calvariei.
Povestea Săcărâmbului a fost relatată de baronul Ignaz von Born, unul dintre oamenii de ştiinţă importanţi ai secolului ai XVIII-lea, fiul unuia dintre marii proprietari ai minelor din zonă, Ludovic Born.
„Descoperirea minei de aur se datoreşte întâmplării. Un român numit Ion Armean a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, şi i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese şi joacă deasupra unei crăpături din pădure şi el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros ca să dea atenţie spuselor acestui om de treabă. A făcut deci o galerie la locul indicat de acel român, dar a săpat în zadar câţiva ani. În cele din urmă s-a plictisit şi era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o ultimă încercare în direcţia vânei şi aici a dat de un minereu bogat în aur, ce se înfăţişa sub forma unor lamele negre. Din cauza aceasta, l-a privit mai întâi ca minereu de fier cu mică şi nu s-au convins de contrariu decât după ce l-au încercat în foc. Această descoperire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare“, scria Ignaz von Born, într-o scrisoare trimisă din Săcărâmb, în vara anului 1770.
Aurul, teluriumul şi săcărâmbitul
Şi numele mai puţin obişnuit al aşezării a dat naştere unor legende. „Numele de Szekerembe provine din expresia «hai să cărăm», adică «Hay Szekerem», prin care românii înţeleg transportul minereului“, scria în 1828 topograful austriac Joseph Adalbert Krickel, în jurnalul său de călătorie. În acele vremuri, o mulţime de oameni de ştiinţă occidentali urcau la Săcărâmb, atraşi de locul pe care îl numeau „El Dorado“ al Europei. Printre oaspeţii de seamă ai orăşelului minier, cu 350 de case şi aproape 20 de galerii miniere, au fost şi împăratul austriac Franz Joseph, împărăteasa Maria Tereza şi prinţul Rudolf. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, peste 40 de tone de aur au fost extrase din minele Săcărâmbului, dar galeriile din zonă au dat şi altfel de metale preţioase: teluriumul şi săcărâmbitul. Vechile exploatări de aur s-au închis în urmă cu un deceniu, iar în Săcărâmb, călătorii găsesc doar foşti mineri şi numeroase vestigii care amintesc de trecutul aşezării.
Dealul Calvaria Mare
Primul loc care atrage atenţia turiştilor care străbat drumul de circa 28 de kilometri din Deva la Săcărâmb este Dealul Calvariei. Conul vulcanic solitar iese ca un colţ din mijlocul depresiunii în care se află o parte a satului, în timp ce alţi localnici şi-au clădit casele mici, de piatră vulcanică, pe coastele împădurite care o înconjoară. Vulcanul Săcărâmbului a fost nelipsit în ultimele secole din ilustratele şi gravurile care înfăţişau satul din munţi. Localnicii l-au numit Calvaria Mare (de la Calvarium, numele latinesc al Golgotei, dealul pe care a fost răstignit Iisus Hristos) şi au aşezat o cruce din lemn pe cea mai înaltă stâncă a sa.
Unii cercetători au ajuns la concluzia că masivul cu formă aparte este o rămăşiţă a unui con vulcanic care se înălţa la peste 3.000 de metri, dar care fusese devastat de exploziile din timpuri străvechi. Oamenii locului susţin că fostul vulcan continuă să-şi manifeste energiile. „Întreg Săcărâmbul reprezintă un centru energetic foarte puternic. Aşezarea se află în centrul unui vechi con vulcanic care a avut altitudinea de 3.300 de metri. Acest con există virtual, îşi manifestă energiile resimţite intens. Practic, deşi arealul Săcărâmbului se află la altitudinea de 800 de metri, cei care vin aici simt atmosfera de la peste 3.000 de metri. Este un loc benefic pentru sănătate“, relata Alexandru Tokar, autor al monografiei Săcărâmbului.
O potecă prin pădure, străbătută în circa 20 de minute, îi urcă pe turişti pe Dealul Calvariei. De pe stâncile sale, în zilele senine, pot fi admirate Valea Mureşului şi Deva, mărginite de Munţii Poiana Ruscă, iar la orizont, se văd Hunedoara şi Retezatul.
Pădurea de argint
Un alt drumeag le oferă turiştilor momente de linişte în „Pădurea de Argint“, numită astfel datorită fagilor albi care strălucesc în lumina soarelui. „Este unul dintre locurile pe care le recomandăm oaspeţilor noştri, iar după o excursie în pădure se simt cu totul relaxaţi şi plini de energie“, spune administratorul unei pensiuni din zonă.
Una dintre legendele pădurii spune că împăratul Franz Joseph a traversat pădurea, pe vechiul drum pe care aurul era transportat spre Zlatna, şi s-a oprit în dreptul unui izvor unde a luat masa. Ar fi remarcat atunci proprietăţile miraculoase ale izvorului, lucru de care au fost încredinţaţi şi mulţi dintre oaspeţii actuali ai acesteia. Unii dintre cei care au petrecut mai multe ore în pădure, susţine Alexandru Tokar, au avut revelaţii şi au trăit experienţe paranormale, cum este cea a simţirii prezenţei unor spirite, însă majoritatea turiştilor au venit doar să se relaxeze.
„După o săptămână petrecută la Săcărâmb este imposibil să nu te îndrăgosteşti de aceste locuri. Aerul curat, liniştea, atmosfera veselă şi caldă creată de gazde, mâncarea proaspăt gătită, apa limpede de izvor, priveliştea superbă, drumeţiile, toate acestea fac din această locaţie o alegere potrivită“, spune Ionel, unul dintre oaspeţii Săcărâmbului. „Înainte să ajung în Săcărâmb nu ştiam mare lucru despre sat, doar că fusese unul minier. Ce-i drept, nu sună foarte romantic, însă realitatea este una ce depăşeşte cu uşurinţă aşteptările multora dintre cei care vor să petreacă o vacanţă decentă în România. O dată ajuns aici, simţi cum creierul ţi se relaxează, nu mai derulezi în gând discuţii sau soluţii pentru serviciu şi nu te mai stresezi că trebuie să faci ce trebuie“, spune Mădălina, o altă turistă venită în satul din Munţii Metaliferi. Sunt doar câteva pensiuni în zonă, dar cei care vor să se aventureze pe potecile Săcărâmbului pot înnopta în Deva şi Şoimuş, aflate la mai puţin de o jumătate de oră de mers cu maşina. Preţurile de cazare pornesc de la 100 de lei de persoană.
Biserica trăsnită
O mulţime de monumente vechi dezvăluie frânturi din povestea Săcărâmbului: troiţele de piatră, unele de peste două secole, au fost ridicate în vecinătatea caselor de mineri şi la răspântii, plăcile comemorative oferă mărturii despre vizitele oaspeţilor de seamă ai aşezării, iar alte vestigii şi pietre funerare amintesc de personalităţile locului. În Săcărâmb a rămas clădirea primei şcoli de ingineri mineri înfiinţată de la mijlocul secolului al XIX-lea, în sud-estul Europei, însă cele mai faimoase monumente sunt cele trei biserici care împodobesc de peste 200 de ani înălţimile satului.
Dintre bisericile Săcărâmbului, aşezarea greco-catolică a avut cel mai mult de suferit. Biserica a fost ridicată la începutul anilor 1800 pe „coasta uniţilor“, o înălţime de pe care se poate admira Dealul Calvariei şi Valea Mureşului în toată splendoarea lor. A rezistat timpului până în toamna anului 1970, când un trăsnet a distrus-o aproape complet. Turnul bisericii, de atunci abandonată, s-a năruit definitiv în urmă cu trei ani, iar locul a devenit movilă de dărâmături, înconjurată de buruieni. Recent, ruinele bisericii au fost recondiţionate, iar drumeagul care urcă spre fostul lăcaş de cult a fost lărgit. În timpul restaurării, în interiorul bisericii a fost găsit mormântul preotului Vasile Colosi (1779 - 1814). „Foarte puţină lume ştia că aici a fost înmormântat marele cărturar. Vasile Colosi a fost preot, filolog, traducător şi s-a distins prin contribuţia majoră la redactarea Lexiconului de la Buda, primul dicţionar cvadrilingv al limbii române (român – maghiar – german - latin), considerat o capodoperă filologică a Şcolii Ardelene“, spune Ceciliu Vasile Micu, protopop de Hunedoara-Deva.
Locaşul ridicat din rocă vulcanică
Biserica romano-catolică şi franciscană din Săcărâmb datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea şi poartă hramul Sfintei Maria. A fost ridicată pe un con vulcanic numit Calvaria mică şi este prima biserică ce întâmpină vizitatorii, în mijlocul satului. Iniţial, în locul ei a existat o biserică de lemn, care ar fi fost ctitorită de împărăteasa Maria Tereza. „Actuala biserică romano-catolică s-a ridicat în anul 1777, la construcţie folosindu-se multă rocă vulcanică ce se găsea din belşug în zonă. Din documente rezultă că lucrările au fost încheiate în doar şapte luni. Toată biserica a fost ridicată cu contribuţia bănească şi aportul prin muncă al minerilor“, informează profesorul Ecsy Brighid.
În timpul răscoalei ţărăneşti condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, la biserică s-au refugiat mai mulţi nobili din împrejurimi, care au fost ascunşi de preot în turnul bisericii. După mai multe decenii în care a rămas neglijată de autorităţi, din 2016, aşezarea a intrat în reparaţii. Pe o altă coastă a satului a fost ridicată, în anul 1776, biserica ortodoxă din Săcărâmb, de asemenea, cu ajutorul minerilor din sat. Biserica poartă hramul Sfântului Nicolae şi este un loc de belvedere deasupra satului, a Calvariei şi a Văii Mureşului.
Locurile de poveste din împrejurimile Săcărâmbului
Aflată pe celălalt mal al Mureşului, la circa jumătate de oră de mers cu maşina, Deva este cel mai apropiat oraş de Săcărâmb. Drumul spre satul din munţi traversează localităţile Şoimuş, Bălata şi Certejul de Sus, apoi urcă abrupt pe ultimii kilometri până la intrarea în sat. Cel mai vizitat obiectiv turistic din Deva este tot un con vulcanic, asemănător celui din Săcărâmb, dealul pe care a fost zidită Cetatea Devei. Fortăreaţa medievală datează din secolul al XIII-lea şi a fost în trecut una dintre aşezările militare strategice ale Transilvaniei. Cetatea Devei a fost distrusă în urma unei explozii din 13 august 1849, în depozitul de muniţii. În ultimii ani, a fost restaurată parţial şi a primit circa 200.000 de turişti anual.
La Muzeul Aurului din Brad, unic în Europa, pot fi văzute câteva dintre piesele preţioase din aur şi minerale extrase de-a lungul timpului din Săcărâmb. Colecţia sa de exponate din aur cântăreşte aproape cinci kilograme, iar celor peste 1.000 de piese din aur nativ, majoritatea provenite din Munţii Apuseni, li se adaugă obiecte arheologice care arată cum era extras minereul în urmă cu peste două milenii. Muzeul din Brad se află la o oră de mers cu maşina de Săcărâmb. Aici mai pot fi văzute metale preţioase ca silvanitul şi nagyagytul din Săcărâmb, descoperite pentru prima dată în lume în Munţii Apuseni, dar şi peste 800 de exponate din minerale rare, aduse din toate colţurile lumii. Cele mai valoroase artefacte aflate în colecţia muzeului, cum sunt „şopârlele din aur“, au fost estimate de geologi la peste două milioane de euro. Alte piese din aur impresionează prin forma lor, primară, înainte de a fi prelucrate.
La circa 40 de minute de mers cu maşina din Săcărâmb se află Băiţa, o localitate minieră care rivalizează în frumuseţea priveliştilor cu fostul „El Dorado“. De aproape şase secole, mineritul aurifer a fost o tradiţie a localnicilor din Băiţa. În ultimii ani, ţinutul a devenit atractiv pentru turişti datorită rezervaţiei Măgurile Băiţei, întinsă mai mult de 270 de hectare, o zonă de munte cu numeroase peşteri, care impresionează prin biodiversitate şi bogăţia faunei.
Vă recomandăm să citiţi şi: